[Jurnal în mișcare 10’25] Povești de voluntar

alergare voluntar Valea Rinului

Octombrie a fost jumătate despre România, jumătate despre revenirea la viața din Elveția, ploaia și oboseala fiind numitorul comun. Copacii parcă s-au colorat pe furiș, nopțile s-au dovedit insomniace, zilele dornice de moțăit. O toamnă pe repede-nainte! Să fiu voluntar la cursa locală a fost singurul punct de pe listă. M-am lăsat descurajată de vreme, de zilele întregi sub ceață, depresive fără efort, dar și faptul că urmează monotona „iarnă” de pe Valea Rinului, până în martie, dacă nu, chiar aprilie. Cert e că atunci când n-am parte de destul munte, se simte din plin…

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 09’25] Ultima răbufnire a verii

ape ghetar albastre toamna Aareschlucht septembrie

Septembrie a fost o lună cu de toate, ultima cu soare de vară, nu cu dinți, cu momente intense, dar și cu frustrare. Ceea ce nu e deloc rău, opusul ar fi să nu știi când a trecut și să ai senzația de rămas cu nimic. De aceea și scriu aceste jurnale, pentru că pusă pe hârtie, trecerea timpului se mai îmblânzește. Desigur, e mai simplu să punem deoparte doar realizările mărețe sau trăirile înalte, să investim doar în ele, dar e așa de agitată lumea în care trăim, atât de imprevizibilă viața, încât e tare păcat să irosim, să desconsiderăm ceea ce chiar avem. Mărunt sau important, nu contează, unitatea de măsură e la noi, cred că mulți am depășit „presiunea social media”.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 03’25] Mai rapidă ca anul trecut

Sargans Werdenberg Route86 7 mai rapidă

În alergare, desigur. Asta pentru că martie a venit la pachet cu două curse de plat, întrecerea amicală de 5km din cadrul grupului MILA, unde mi-am bătut cu câteva secunde timpul de anul trecut, și cursa Rhylauf de 10km unde am scos mai bine cu un minut ca în toți anii 2022-2024.

Fiind și luna cu aniversarea, e și acesta un imbold psihico-fizic că sunt încă în grafic, poate chiar pe o foarte ușoară creștere, deși timpul nu curge în favoarea… „performanțelor”. Tocmai de aceea nu-mi tai entuziasmul cu analize la rece, dar un lucru e clar: hai cu primăvara! hai cu potecile de munte! gata cu platul!

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 10’24] Sicilia. Din nou voluntar. Tot alergarea mă scoate din ceață

speranta regasire soare prin ceata

A fost atâta ceață pe vale în ultimele două săptămâni că am și uitat cum a început luna (cu lunga vacanță a Mirunei). Mini escapada din Sicilia pare deja îndepărtată, iar cea de Crăciun se cere pregătită. Între vacanțe se întâmplă doar job, școala și activitățile copilului, rutina de familie sau din gospodărie (ah, ultima chiar e pierdere de spirit și de timp…) și, din fericire, câte o ieșire pe munte. Când mai e și câte-un concurs, parcă se adaugă un tril monotonei melodii, iar alergarea, oricum mereu prezentă, își animă pasul. Altfel, când majoritatea încheie sezonul, mai sunt și unii ca mine care abia încep.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 08’24] Final de vară… pe uscat

autoportret alergator final de vara motivatie

August ar fi o lună bună de umblat prin Alpi, ziua e lungă, zăpadă cea mai puțină, dar august e luna în care și concediile știu de frica reînceperii școlii, în care ecuația cu părinți lucrând și copilul încă în vacanță e plină de necunoscute, de stres și frustrări de ambele părți.

Cert e că după un concediu fain sau o vacanță într-un loc drag, în cazul nostru, Acasă, apare o perioadă depresivă, de readaptare la o realitate cu multe goluri sufletești. E greu și pentru adulți, dar pentru copii?!? Dar chiar și așa, din aproape în aproape, am reușit să strecurăm câteva ieșiri drăguțe – de asta e bine să faci bilanțul lunii, să vezi și părțile bune chiar și atunci când cele rele par să domine.

...citește mai departe ↑

Pagina 12