Articole cu tag-ul: jurnal de expat

Jurnale de munte și călătorie, colecție de flori pe culori, versuri, povești reale sau închipuite. Un blog despre oameni și frumusețea lumii.

[Jurnal în mișcare 06’26] De la zăpadă la arșiță

2026-06-30 · Elveția, Pagini de jurnal · 2 comentarii ·
ghețar Aletsch

Iunie e luna când ori plouă mult și orașul devine un ceai de tei ori vine valul de căldură și vara ia prin surprindere tot ce mișcă de la 400 la 3000m. În iunie am avut parte de mult munte și am scris pe măsură. De la zăpadă la caniculă, a fost cu de toate. Evenimentul de seamă a fost venirea lui Mike și tura noastră de trei zile prin Alpi, dar și alergarea cu Ștefan a evaluat cumva întregul antrenament de anul acesta. Iulie va debuta cu o cursă pentru care sper că m-am odihnit cum trebuie. Că de pregătit… s-a gătat timpul.

Jurnalul lunar va fi așadar ceva mai aerisit, însă musai să fie prezent, să nu-mi pierd exercițiul. Ca și la alergare, perseverența, cu sau fără motivație, e cheia longevității. Ori mie-mi place să rămân eu, cu toate că nu e simplu deloc cu atâtea hobby-uri, job și familie.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 12] 2025 sub lupă

2025-12-31 · Elveția, Pagini de jurnal · 9 comentarii ·
sub lupă

Îmi place să las bilanțul anual pe ultimele zile din decembrie deși observ că multă lume începe din noiembrie. Poate că aștept să se mai întâmple ceva definitoriu. Poate că mă tem să trag linie și să fiu sinceră cu mine. Sau doar mi-e greu să trag concluzii în lipsa unor dorințe clare. Ceea ce eu NU mi-am propus la început de an.

Cert este că 2025 a curs de la sine, fără vreun eveniment extraordinar, un an în care treptat am început să iau pauză de la „prea multa dramă”. Probabil că era timpul, că ultimii patru ani aici plus cel în România, de dinaintea plecării, m-au consumat destul și spiritul de supraviețuire s-a activat. Cert e că nu m-am opus liniștirii. Nu spun că am găsit răspunsuri, dar măcar încep să fiu dispusă pentru ele…

...citește mai departe ↑

Patru ani de Elveția

2025-12-18 · Elveția, Pagini de jurnal · 11 comentarii ·
Alstaetten Valea Rinului viata in Elvetia

Azi se împlinesc patru ani de Elveția, patru ani ca un ciclu școlar la sfârșitul cărora nu există vreo diplomă, ci un sentiment că am răzbit… cu bine. Pentru cineva care nu și-a dorit niciodată să emigreze, nici măcar în mult dorita Elveție, pentru cineva care suferă cronic de singurătate, pentru cineva care nu știe să păstreze legăturile după plecare, în fine, ați prins ideea, pentru cineva ca mine e mare lucru să pot scrie că am răzbit.

Că am supraviețuit depresiei, rupturii, neputinței, nevorbitului și câte altele, că deși m-aș întoarce și mâine acasă, că deși aici sunt și voi rămâne o străină, mă regăsesc în multe elemente din cultura elvețianului de rând*. Nu știu dacă e suficient pentru o ancoră, așa cum mi-a fost natura dintotdeauna, dar cu familie cu tot strâng trei puncte de echilibru.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 10’25] Povești de voluntar

2025-10-31 · Elveția, Pagini de jurnal · 5 comentarii ·
alergare voluntar Valea Rinului

Octombrie a fost jumătate despre România, jumătate despre revenirea la viața din Elveția, ploaia și oboseala fiind numitorul comun. Copacii parcă s-au colorat pe furiș, nopțile s-au dovedit insomniace, zilele dornice de moțăit. O toamnă pe repede-nainte! Să fiu voluntar la cursa locală a fost singurul punct de pe listă. M-am lăsat descurajată de vreme, de zilele întregi sub ceață, depresive fără efort, dar și faptul că urmează monotona „iarnă” de pe Valea Rinului, până în martie, dacă nu, chiar aprilie. Cert e că atunci când n-am parte de destul munte, se simte din plin…

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 09’25] Ultima răbufnire a verii

2025-09-30 · Elveția, Pagini de jurnal · 6 comentarii ·
ape ghetar albastre toamna Aareschlucht septembrie

Septembrie a fost o lună cu de toate, ultima cu soare de vară, nu cu dinți, cu momente intense, dar și cu frustrare. Ceea ce nu e deloc rău, opusul ar fi să nu știi când a trecut și să ai senzația de rămas cu nimic. De aceea și scriu aceste jurnale, pentru că pusă pe hârtie, trecerea timpului se mai îmblânzește. Desigur, e mai simplu să punem deoparte doar realizările mărețe sau trăirile înalte, să investim doar în ele, dar e așa de agitată lumea în care trăim, atât de imprevizibilă viața, încât e tare păcat să irosim, să desconsiderăm ceea ce chiar avem. Mărunt sau important, nu contează, unitatea de măsură e la noi, cred că mulți am depășit „presiunea social media”.

...citește mai departe ↑

Pagina 123