Bike-Concediu VI. Dubova-Malovăţ. Dunărea la Cazane
Pedalam prin cele mai vizitate zone ale Dunarii si ne bucuram in voie de frumusetile locurilor. Trecem de Cazane, apoi de Orsova si Severin lasand in urma Banatul si farmecul sau…
Articole cu tag-ul: jurnal de bord
Jurnale de munte și călătorie, colecție de flori pe culori, versuri, povești reale sau închipuite. Un blog despre oameni și frumusețea lumii.
Bike-Concediu IV. Şopotu Nou-Moldova Nouă. Drumul oaselor
O zi lunga si grea, singura zi exclusiv pe forestier si numa’ 40km impartiti in mod egal intre urcare si coborare. N-o să uit prea curand caci seara am fost mai franta ca niciodata 😀
Bike-Concediu III. Herculane-Şopotu Nou. Banatul rural ne încântă
Ziua a treia ne-a dus intr-un Banat rural cu oameni harnici si peisaje armonioase, de tara. O zi lunga ca numar de km, dar foarte frumoasa peisagistic.
Bike-Concediu II. Godeanu-Herculane. Plăcerile vitezei
Episodul doi s-a lasat cu o coborare in viteza spre Valea Cernei. Băieţii au profitat din plin de pantă şi curbe şi gravitaţie şi au avut episoade frumoase de dat la vale într-o viteză care mă impresiona, dar pe care nu mi-o doream pentru mine. Cam trebuiau să ne şi aştepte şi pe noi fetele altfel nu s-ar mai fi oprit până jos, sunt sigură. Dana a mers foarte bine la vale, mult mai îndrăzneaţă ca mine, astfel că eu eram mai mereu ultima. De vină nu e doar teama mea de coborâre (şi accidentare, aici sechelele de la schi încă lucrează), dar şi murele, peisajele, rămasul la poze, grija poate puţin cam excesivă faţă de maşini. Oricum pe bicicletă pedalezi de unul singur şi multe dintre gânduri le ţii doar pentru tine.
Bike-Concediu I. Tehomir-Godeanu. Sus, sus, la munte sus
Corturile ne aşteaptă întinse, focul e aproape stins, muşchii, genunchii mă dor şi sunt curioasă ca şi Andrei despre ce ne-o mai durea mâine. A fost o zi fructuoasă şi cu toţii am dat dovadă de multă muncă şi stăruinţă.
Luna plină mai are puţin şi se ridică deasupra pădurii, poienile cosite cu clăiţele pe post de paznici şi crestele munţilor Mehedinţi îi aşteaptă lumina, iar liniştea e ascunsă undeva în ţârâitul greierilor. Nici o insectă neprietenoasă, aer curat şi respirabil după o zi caniculară, doar oboseala plăcută a omului mulţumit de drumul său.