meet the sun
sub pleoape închise
îţi intru în vise
şi fără de ştire
mă dau spre zidire
fără de sacru
dăruieşte-mi albastru
fără poveste
din albastru zideşte
fără fereastră
între ziduri mă lasă
aripi de piatră
creşte-ţi şi zboară
până ce zorii
uita-mă-vor iară
Rămâi deoparte
cât ţin în palmele căuş seminţe.
Nu vreau să mă tenteze vreo îmbrăţişare
şi ele să-mi scape în nisipul din care
doar cochiliile morminte mai răsar.
Rămâi aproape,
dar aşează-te în bătaia vântului
nu vreau să mi le ia şi să le ducă
unde nici el nu ştie…
unde lumea e încă neîncepută.
Iar când le voi îngropa,
să nu te uiţi!
Astfel nu vei şti niciodată
care iarbă înaltă
amintirea îmi poartă.
de ce trebuie să aştept până atunci
cand aş putea trăi invers?
Se poate trai fara televizor, fara ziar, fara telefon, fara internet, fara toate aceste false repere.
n-am mai zburat demult… nu mai simt vantul
aripi au secat
ratacindu-mi trupul
nori n-au mai vegheat
asupra furtunii
nimic n-a mai plans
sub razele lunii
in bratele tale
am murit lent
incercand sa respir, sa ma iert..