Innsbruck Alpine Trailrunning Festival 2023 – cursa K35

Unele zile sunt bune chiar și după o noapte la cort lângă o biserică ce-anunță insomniacilor orele fixe, jumătățile și, probabil, și sferturile. Unele zile încep fără emoții, soarele se strecoară la răsărit printre munți, copaci și rulote până pe vârful nasului, lentilele se așază perfect peste iriși, unele astfel de zile încep și cu golit de burtă, nu râdeți, că e lucru esențial când urmează o cursă. Doar mama hormonilor mei știe ce s-a întâmplat de m-am trezit așa senină și încrezătoare, dar mai ales, că mi-am continuat ziua în același spirit, de la start până la finiș.

Patru ore care au trecut repede, fără chin, fără îndârjire. O plăcere continuă să alerg și la deal și la vale simțindu-mă în control, nimic haotic, o bucurie să descopăr acest colț din Alpi, să vorbesc cu oameni noi, să scot un timp bun confirmat apoi de podium (și nu la mine în „comună”!), să trăiesc această versiune a mea care mă vizitează… cam rar. Până la următoarea reîntâlnire, carpe diem!

...citește mai departe ↑

Status

Ce voi povesti nu are relevanţă ca poveste în sine, ci ca un exemplu de cum se întâmplă lucrurile în viaţă uneori.

Acum o săptămână nu se întâmpla nimic.
Apoi, i-am găsit un doctor potrivit mamei.
Apoi, am fost anunţată că va urma să plec în interes de serviciu vreo patru luni în Cehia.
Apoi, doctorul – doctoriţa mai bine zis – mi-a cerut să o aduc urgent pe mama căci o poate interna.
Mamă, vino la Bucureşti! Nu ştiu cum, dar până diseară să fii aici!

...citește mai departe ↑