Oameni Suntem 11. Primăvară în țara mănușilor pierdute

Incognito. Poate că nu vine cu alaiul cu care m-am obișnuit, poate are alte capricii cu toate că la adresă are trecută aceeași paralelă 45, poate că e doar o primăvară diferită, alt soi, alt sol, alta! Eu zic că a venit deja.

Își poartă încă paltonul că poate mai ninge, cizmele că poate mai plouă, eșarfa că poate vântul îi deranjează coafura, pălăria că poate soarele o s-o năucească brusc, iar pe sub palton o rochie ușoară și înflorată ca orice doamnă care se respectă. Vă spun eu că a venit căci o surprind deseori cum trece cochetă pe strada mea cu toate capriciile sale și oftez și oftează și alaiul de păsări și muguri ce stau ca pe ace pe pozițiile lui ”pe locuri, fiți gata, start”.

O mierlă curioasă mă-ntreba: vine, nu vine, știi ceva??!

mierla

Dar să revenim la relatări serioase cum ar fi justificarea titlului care probabil vă face poate curioși. Sau măcar un pic.

...citește mai departe ↑

Mugurii, ciocănitoarea și o vrabie

Chiar dacă locuiesc într-un oraș, îmi place să cred că întotdeauna rămâne loc naturii să-și ducă mai departe poveștile sale. De-altfel, îmi pot lesne imagina utopia cum că un oraș părăsit de oameni ar ajunge de nerecunoscut în câțiva zeci de ani năpădit fiind de plante și animale. Și pentru că merg pe trotuar, dar mi-s privirile atente la tot ce zboară prin copaci, azi am avut parte de o întâmplare cu tâlc.

primavara, copac inmugurit

...citește mai departe ↑

Curăţenia de primăvară – am şters praful de pe bicicletă

Batranul din Parcul Tineretului

Prima ieşire cu bicla pe anul ăsta a fost destul de fructuoasă. Din start, am luat bicicleta pe umăr, cu toate kilogramele ei, şi-am coborât pe scări. Fiind şi destul de scurtă, i-am aranjat roţile astfel încât să iau fără probleme virajele de pe casa scării. Mândră de mine că poveştile de anul trecut cu liftul sunt deja amintire, am pornit la drum. Şi da, mersul pe bicicletă nu se uită prea uşor, chiar se îmbunătăţeşte.

...citește mai departe ↑

Pentru cea mai frumoasă zi, mulţumesc!

Am trăit azi – şi nu s-a terminat încă – o zi ieşită cu mult din orice tipare. Am mai avut zile de naştere (numa’ vreo 29), dar asta le-a întrecut pe toate. Cred că vreau să reîmplinesc aceşti 30 de ani în toţi anii de-acum încolo!

Ca să îmi înţelegeţi emoţia şi uimirea încep a vă spune că s-a consumat o baterie de telefon azi – una care ţinea 5-6 zile. Am vorbit cu oamenii dragi din viaţa mea, dar şi cu oameni cu care nu m-am văzut de multă vreme, cu oameni din copilărie şi din adolescenţă, cu oameni aflaţi peste hotare, cu oameni în suferinţă ce şi-au făcut timp pentru mine. Am vorbit azi cu cei de-un leat, dar şi cu părinţi, bătrâni, copii.

Oamenii aceştia de care mă leagă multe poveşti, bucurii, suferinţe, au făcut ca lumea să se învârtă doar pentru mine. Eu aşa am simţit-o. Nu ştiu dacă sunt omul care să merite toate acestea, dar asta e o nelămurire prea puţin importantă. Ce contează cu adevărat e că voi toţi credeţi în mine,ţineţi la mine, mă faceţi să vă ştiu acolo pentru când va fi nevoie. Acest lucru ar trebui să-mi fie de ajuns şi să mă facă să merit toate acestea!

Azi am avut alături într-o conjunctură cel puţin la fel de frumoasă ca primăvara, omul iubit, părinţii, fraţii, nepoţii, rudele, prietenii, colegii de muncă, colegii de şcoală şi sper să nu fi uitat pe nimeni…

Azi am avut cea mai frumoasă zi! O zi ce nu s-a terminat şi pe care nici miezul nopţii n-o va termina.

Mulţumesc.

...citește mai departe ↑

Pagina 12