România – strugurii-s buni, timpu-i acru

Brasov Varful Postavaru românia

De la cules via la rupt încălțările prin zăpadă, de la gări ruginite la mall-uri prea parfumate, de la privit pe geam cum plouă dușmănos la serile cu prietenii, de la alergări pline de povești la trasul transpirat de bagaje, am văzut și făcut de toate. Două săptămâni de România sunt despre timpul transformat în elastic: am tras de el și am înghesuit cât de multe momente am putut. Uneori nu mi-a ieșit, nu mă pun cu cicloanele, dar strugurii n-au lipsit. Ei au îndulcit ceea ce întrerupătoarele au întristat.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 09’25] Ultima răbufnire a verii

ape ghetar albastre toamna Aareschlucht septembrie

Septembrie a fost o lună cu de toate, ultima cu soare de vară, nu cu dinți, cu momente intense, dar și cu frustrare. Ceea ce nu e deloc rău, opusul ar fi să nu știi când a trecut și să ai senzația de rămas cu nimic. De aceea și scriu aceste jurnale, pentru că pusă pe hârtie, trecerea timpului se mai îmblânzește. Desigur, e mai simplu să punem deoparte doar realizările mărețe sau trăirile înalte, să investim doar în ele, dar e așa de agitată lumea în care trăim, atât de imprevizibilă viața, încât e tare păcat să irosim, să desconsiderăm ceea ce chiar avem. Mărunt sau important, nu contează, unitatea de măsură e la noi, cred că mulți am depășit „presiunea social media”.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 04’25] Aprilie e despre România

despre România

Dintre toate revenirile acasă, în aprilie și în octombrie e cel mai frumos: nu e prea cald, nu e prea rece, natura e primitoare, copacii au flori sau frunze colorate, iar țânțarii nu-s la apogeu. Și, foarte important, când transportul public te ține multe ore pe drum, că e karmic să se întâmple ceva, nu degeri sau leșini de cald. Călătorind cu un copil lipsit de răbdare, toate acestea devin esențiale.

Iar dacă veți observa, ca și mine, că într-o postare cu „despre România” în titlu apar mai multe poze din Elveția, este pentru că ori pozele de acasă conțin prea multe detalii personale și le țin pentru mine ori cele din Elveția sunt făcute cu ochi de turist. Sau poate, în subconștient, îmi doresc ca pe undeva cele două să se suprapună.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 10’24] Sicilia. Din nou voluntar. Tot alergarea mă scoate din ceață

speranta regasire soare prin ceata

A fost atâta ceață pe vale în ultimele două săptămâni că am și uitat cum a început luna (cu lunga vacanță a Mirunei). Mini escapada din Sicilia pare deja îndepărtată, iar cea de Crăciun se cere pregătită. Între vacanțe se întâmplă doar job, școala și activitățile copilului, rutina de familie sau din gospodărie (ah, ultima chiar e pierdere de spirit și de timp…) și, din fericire, câte o ieșire pe munte. Când mai e și câte-un concurs, parcă se adaugă un tril monotonei melodii, iar alergarea, oricum mereu prezentă, își animă pasul. Altfel, când majoritatea încheie sezonul, mai sunt și unii ca mine care abia încep.

...citește mai departe ↑

Pagina 123