Pe schiuri de tură, un vis neîmplinit, dar care nici nu piere

schi de tura Alpi Austria

Sub soarele mai mult orbitor decât cald, îmi târăsc ritmic picioarele și, o dată cu ele, schiurile urcă la deal. În dreapta mea e pârtia cu schiorii ce fâșâie neîntrerupt la vale, în stânga mea e versantul stâncos, parțial înzăpezit, îmbrăcat în dâre de cristiane offpiste și liniște rece. E așa firesc să fiu aici, pe schiuri de tură, chiar dacă, într-ale schiului, sunt un impostor.

Visul meu de a mă bucura de munți și iarna cutreierându-i pe foci, acest vis cândva înfocat, nu s-a împlinit și nu o va face. Cobor execrabil, cu nepricepere, cu dureri intense, prea încet, de tot râsul și plânsul. Un fel de „plată” pentru bucuria urcușului. Și nu pot urca muntele fără să iau în calcul coborârea.

La granița dintre rațional și căpoșenie, dintre realitate și fantezie, se strecoară totuși adevărul: visul nu a pierit. Schiatul nu e de mine, am înțeles, dar ceva din esența lui, este.

...citește mai departe ↑

O fugă de iarnă la lacurile din Alpstein

Alpstein running lacuri

Drept Mărțișor, mi-am împletit un șnur din drumeție și alergare, combinația mea favorită de umblat pe munte când sunt singură. Sau aproape singură. Motivația a pornit de la dorința de a vedea lacurile din Alpstein iarna, Sämtisersee și Fählensee, două din cele trei, pornind de la o simplă curiozitate, or fi înghețate sau nu, pe un traseu care știam că poate ocoli zonele de risc, pe munți fiind încă zăpadă destul de haotic distribuită. A ieșit nesperat de bine, mai ales că între timp a nins și povestea s-a prescris.

...citește mai departe ↑

Ebenalp în alergare. Pe munte iarna… cam cu frică

Ebenalp iarna alergare 5

Nu mă așteptam să devin tot mai fricoasă în ce privește mersul pe munte iarna. O numesc totuși prudență și o asociez cu instinctul matern, că în epoca d. M. s-a declanșat. Dar o simt destul de des ca pe o frică și asta mă nemulțumește profund – aveam alte așteptări de la mine, și chiar dacă nu sunt genul care să bifeze obiective arhicunoscute, măcar să nu asociez muntele iarna cu teama.

Aceeași iarnă care desăvârșește muntele. Uitasem de frumusețea brutală când stânca și zăpada se pun laolaltă. Pentru destule clipe am privit în adâncuri sau spre vârfuri cu naturalețea unui jneapăn care nu se întreabă ce caută pe-acolo. Și a fost așa de bine!

...citește mai departe ↑

[Drumeții cu copii] Malbun, magia iernii e când se risipește ceața

Werdenberg Malbun winter 9 magia iernii

Probabil una dintre cele mai faine drumeții de familie ale acestei ierni. Însoțiți de prietenii noștri și de speranța că putem urca până deasupra plafonului alburiu, forestierul acoperit tot mai mult cu zăpadă ne-a purtat până în golul alpin. Ca un făcut, soarele s-a arătat la momentul oportun și am găsit locul perfect pentru o lungă pauză de masă, joacă cu bulgări și admirat crestele destul de impresionante. A fost genul de tură după care Miruna n-a mai contenit cu exclamațiile, că i-a plăcut tare mult pe munte 🙂

...citește mai departe ↑

Prin Alpstein #înAlergare. Puțin despre Alpii din cantonul St. Gallen

Alpstein alergare ianuarie 2023 27

Primele ninsori au căzut în Alpstein încă de prin octombrie-noiembrie, dar nu s-a putut spune că a venit iarna. Zăpada puțină s-a topit în numeroase rânduri și doar vârfurile au rămas albite. Zilele primăvăratice de la final de decembrie și început de ianuarie au fost de-a dreptul o invitație să ne mutăm alergarea de weekend acolo. Și uite așa am ajuns într-un fel de cătun aflat în inima masivului, Meglisalp, doar că în acești munți ca și în alții, de-o înălțime maximă cât Bucegii, iarna nu-i deloc ca vara. Nici măcar „aproape” iarna de care am avut noi parte.

Cum e puțin probabil să folosească cuiva acest articol ca să ajungă prin Alpstein, n-o să descriu prea mult traseul, dar o să încerc să surprind cum e în general muntele de aici.

...citește mai departe ↑