meet the sun
N-am mai scris de multișor un buletin de impresii din Montreal, dar asta nu înseamnă că nu descopăr zilnic câte ceva nou. Dacă le las nescrise devin obișnuite, dacă le scriu măcar propag niște mirări mai departe…
în foarte multe locuri din oraș sunt amenajate spații de joacă cu apă. Părinții nu urlă disperați ”n-ai voie că răcești!” chiar dacă sunt un pic peste 20 de grade… Când sunt 30 intră toată lumea sub… duș
Artă stradală, autor colectiv, stâlp anonim: afișele ca hârtia pier, capsele rămân.
Până la îngroparea cablurilor, se folosesc încă stâlpi de lemn.
Un graffti dintre cele multe.
Viața în cartier decurge liniștită și uneori ca-n codru. Liniștită pentru că nu mă mai tulbură sirenele gâtuite ale pompierilor așa cum se întâmpla când locuiam în blocul de sticlă, traficul e aproape inexistent, ca-n codru pentru că păsările asigură triluri non-stop. Aș mai putea adauga și ca la mare căci pescărușii îmi amintesc mereu de ea.
O altă observație e că deși nu prea mai aud trenul (și-mi trece la 20m prin spatele casei de foarte multe ori pe zi provocând trepidații în toată casa asta de lemn) continui să aud toate ciripiturile și idilele păsărești ce se înfiripă acum în prag de primăvară. Concluzia e sănătoasă în felul ei: mă obișnuiesc cu ce-mi displace și nu mă obișnuiesc cu ce-mi place 🙂
Viața curge în mai multe ritmuri deodată deocamdată. N-am văzut nimic ca lumea, dar am văzut din multe câte ceva. N-avem păreri foarte clare, dar ne putem da cu părerea despre multe. N-avem sfaturi nici pentru noi, nici pentru alții care ar veni aici, dar spre deosebire de prima zi, ne putem scoate pe noi înșine la plimbare și da simple indicații.
Ca proaspăt imigranți am făcut multe lucruri: am închiriat un apartament într-o casă și în care urmează să ne mutăm zilele acestea, am încheiat contracte pentru energie și internet, am întâlnit oameni de treabă cu ocazia asta, am explorat magazine noi, zona în care ne vom muta, am mers cu taxiul, am aflat cum e să adaugi taxa 1, taxa 2, taxa 3 la prețul de la raft etc.
