[Jurnal în mișcare 08’26] la cald

cald toamna fortata brandusa august

E a cincea vară în Elveția și ca ea… niciuna. Că-n august e cald, nu miră pe nimeni, dar să experimentez la propriu valuri de căldură, adică vânt cald a cărui adiere te leșină, să văd că până și iarba „veșnic” verde înceapă să piară de pe pajiști, cum seacă una după alta toate sursele de apă, a fost ceva nu doar nou, dar și demotivant în ale mișcării.

Începusem luna bine, cu o drumeție lungă în doi, dar apoi numărul de kilometri a scăzut treptat, din tot felul de motive, unul fiind testul la germană. Tradiționalul vertical MILA s-a simțit ca o alergare de grup. Drept răcorire, am făcut progrese la înot. Finalul de lună „a scăpat turma”, ploile revigorând și motivația, nu doar natura, iar ieșirea cu cortul a fost ca o reamintire că vara s-a gătat și weekend-urile cu vreme bună sunt numărate. Iar cu haosul acesta climatic, e de evitat risipa…

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 08’25] Se mai duse o vară…

alergare solitara stil de viata

Nici măcar ultima lună a verii nu m-a săturat de vară. Prea puține zile cu soare, prea puțină căldură, iar vitamina D, cel puțin aia sufletească, nu prea s-a absorbit. Îmi pot măsura oricând energia după modul în care alerg la deal, iar cele două verticaluri au confirmat forma în scădere. Măcar am avut spor la scris, soluția mea de-a rezista pe baricade când nu știu încotro mă îndrept, când singurătatea sau neputința mă năpădesc. Evident, nu (mai) scriu despre ele, cândva, nu știu când, am renunțat să mai fiu puternică.

Cu mici excepții, nici Alpii nu au ajutat, și nu știu dacă e o coincidență sau nu, dar prima vară departe de România și de Carpați se încheie lipsită de… încheiere.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 06’25] Cireșar a dat drumul… la Cuptor

cireșar iunie

În iunie, popular Cireșar, s-a lăsat deja cu prea multă vară. Bernina Gletcher Marathon, competiția principală a anului, bate la ușă, de aceea alergările lungi montane s-au îndesit pe cât s-a putut. După, boierie – concediul cu familia și prietenii pentru care nu am nevoie de pregătire: sunt bucuroasă și nerăbdătoare ca un copil!

Iunie a fost și o lună a meditatului îndelung asupra pasiunilor pentru care dedic mult timp, muntele, alergarea și scrisul, părându-mi-se că neglijez altele. Ar fi multe de spus aici, cert e că nu le pot face pe toate bine, iar organizarea, prioritizarea nu se întrec cu adhd-ul meu. Cert e că mă simt cu musca pe pălărie și ce poate fi mai enervant vara decât musca?!? Țânțarii! Reali sau figurați, fiecăruia după cum îi fierbe sângele…

...citește mai departe ↑

Churfirsten. Nu contează câte vârfuri urci, ci cum îl cobori pe ultimul

Churfirsten sapte varfuri colti la Walensee

Churfirsten e un munte celebru pentru cele șapte vârfuri aliniate, care au stârnit, și vor continua să o facă, dorința de a le parcurge „dintr-o lovitură”. După prima tură pe două vârfuri, am avut instant această fantezie. După tura recentă, cu doar trei vârfuri, m-am răzgândit: e prea tehnic, prea expus. Finalul abrupt al unui maratonist remarcabil m-a convins: nu contează câte vârfuri urci, ci doar cum îl cobori pe ultimul.

Altfel, Omul și Muntele e o poveste ce se scrie și se rescrie dintotdeauna. Cucerirea, dependența, efortul, liniștea, inutilul, încântarea, moartea, uitarea, performanța etc. sunt toate parte din această poveste din care doar muntele rămâne, istoria omului fiind până la urmă destul de limitată. Pe de o parte ambițiile, pe de alta dorința de a îmbătrâni pe poteci, fiecare negociindu-și punctul de echilibru, încercând să nu sfideze Sfânta Statistică și Cuviosul Noroc.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 11’24] Viața merge înainte, țara privește înapoi

viata merge inainte, grija pentru viitor

Închei luna ca toată lumea, marcată de ce se întâmplă cu țara noastră. Indiferent de viețile personale, indiferent unde locuim, nu putem ignora turnura lucrurilor. Pentru că nu arată bine și nu contează tabăra. Viața merge înainte, oricum ar fi, dar de ce se simte ca într-un tren ce stă să dea cu spatele?!?

Lumea modernă se schimbă uluitor de repede și dacă vă simțiți trecuți de viață, citiți, informați, nu-i destul, tehnologia distorsionează realitatea în multe feluri, unele foarte greu de distins, dar și mai greu de acceptat. Mecanismul interior e ca atunci când realizăm că suntem păcăliți să căutăm dinadins dovezi că ne înșelăm tot noi (!), iar rețelele sociale oferă asta din plin: oricum ai face, tot găsești pe cineva care e de acord cu tine.

Așa că luați o pauză de scroll sau telecomandă, ieșiți la o plimbare mai intensă sau alergare, mergeți cu orele prin natură, curățați grădina, tăiați lemne, dați zăpada etc., priviți în sinea voastră: nu mă vede nimeni, nu știe nimeni cine sunt, dar eu știu.

...citește mai departe ↑