Angajez „receptor”. Fără ştat de plată.
În fiecare dimineaţă te trezeşti singur. Nu-ţi cauţi papucii de lângă pat căci nu există. Cu tălpile goale ajungi nu foarte departe. Până la baie cel mult. Îţi strâmbi colţurile gurii în jos când îl vezi pe-ala din staţie care fumează. Tu te-ai lăsat. Cafeaua o bei cum ajungi la muncă, asta după ce ai omis intenţionat să-ţi speli cana. Doar arunci… cafeaua de ieri. Tot ce-ai mâncat azi sunt două felii de caşcaval, fără pâine. Doar când ţi se face mult prea cald, te ridici cu lehamite şi deschizi fereastra. Ops, mă vezi! Sunt eu, omul care trece, şi căruia nu-i pasă de tine.
