Articole cu eticheta eu si cu mine

Din 2009 scriu aici povești cu munți, colecționez flori pe culori, mărturisesc trăiri de jurnal, opinii când nu pot să tac, versuri când nu pot să vorbesc.

35km pentru 35 de ani, aniversare în mișcare

16/03/2016 · Pagini de jurnal · 26 comentarii ·

Brasov-Poiana-10

35 de kilometri merși și alergați într-o zi capricioasă de primăvară sunt ca cei 35 de ani de până acum.
Ani cu soare, dar și cu nori, feriți de vânt prin păduri, dar și înfrigurați la drumul mare.
Ani ca o potecă blândă de pământ sau ani pietruiți.
Ani cu pauze și cumpătare, ani agitați, pe muchie de hău.
Ani în care m-am simțit puternică și ani în care abia m-am târât, ani cu tras din greu și satisfacții sau ani ce nu știu cum au trecut…
Și aș putea continua mult și bine această firească analogie între cei 35 de kilometri de ieri și cei 35 de ani, căci acesta a fost și scopul: să-mi petrec ziua de naștere în adevăratul sens al cuvântului.

...citește mai departe ↑

33 pentru 33

24/07/2014 · Pagini de jurnal · 21 comentarii ·

alergare-1rw.jpg

De la 2 la 33 de kilometri. Pentru cei 33 de ani ai mei.

M-am întins chiar pe malul Canalului pe o bârnă veche de lemn și am privit razele jucându-se pe ape. Pur și simplu mă gândeam că uite tocmai acest moment de aparentă renunțare este unul dintre cele mai frumoase. Eu stând în loc, aproape de pământ și de ape, lăsând liniștea să mă maseze cu mâinile ei nevăzute până când nici un gând n-a mai fost încordat…

...citește mai departe ↑

Între două maluri

12/02/2013 · Versuri · 3 comentarii ·

Prin viaţă, mi-aş spune,
treci mai mult de unul singur,
oamenii
sunt făcuţi să curgă ca apele
de la sus la jos,
de la vâltoarea din munţi la adâncul din mări
de la secătuirile de sub soare
la freamătul strunit de sub sloiuri.

Oamenii? Nu,
mi-aş spune,
oamenii sunt făcuţi pentru
…

...citește mai departe ↑

A uita despre tine înseamnă a afla despre mine

07/01/2013 · Pagini de jurnal · 9 comentarii ·

Pe cât e de omeneşte să uiţi pe atât de inuman mă simt uitând.

Multe dintre cele uitate pot fi recuperate cumva, ca miile de versuri la un loc ale poeziile învăţate în şcoală de pildă, ce s-au dus, dar nu-i bai, de acea există cărţi. Dar am uitat şi irecuperabilul ce doar amintirile mai puteau salva şi cel mai de preţ bun pierdut sunt oamenii.

Că sunt prieteni buni ai unui segment de timp, colegi de şcoală, vecini, prezenţe fugare, dar marcante, toţi există acolo în căuşul aproape strâns al amintirii lor, cu un chip sau chiar cu o întreagă poveste, cu o frază pe care aş putea-o spune oricând despre ei, dar fără un nume.

...citește mai departe ↑

Mereu, mai mult

11/05/2011 · Proză ArhiScurtă · 11 comentarii ·

Plouase. Mergeam repede ocolind bălţile, dar nu pentru a-mi proteja tenişii şi pentru a crea acel dinamism de care simţeam că am nevoie prin reacţiile de ultim moment. Într-o întrecere oarbă cu mine şi cu timpul, căutam acel gând care să deschidă porţile vreunui scenariu ca de film în care să pot dubla la nesfârşit …

...citește mai departe ↑

Pagina 12