Căţelul cu vestuţă roşie alerga ca nebunul. Lesa zburda în urma-i, ca un şarpe prins doar de cap, şi era cât pe ce să-i fie călcată de un nene. Pe coadă, se-nţelege. Omul nostru a sărit ca ars şi alţi câţiva au sărit ca arşi la săritura lui. Am chicotit de reacţia în lanţ şi am continuat să urmăresc cu privirea evadatul. Avea o blăniţă albă cârlionţată. Arăta haios, dar şi elegant în vestuţa aia roşie, tricotată poate de vreo bătrână amârâtă sau cumpărată pe bani grei de un stăpân fără copii.

Şi fugea ca nebunul. Dezlânat. Cine ştie unde, cine ştie pentru cât timp, dar pentru o clipă a fost eroul meu.

Run, little crazy dog, run!

...citește mai departe ↑