meet the sun
Pășesc pe zăpada înghețată de parcă sparg coji de ouă, aud uneori păsărele de parcă ar vorbi în somn, un lanț de la colțari e prea larg și zornăie, mișcările prietenei mele au ritmul lor metronomic ceva mai în față și toate aceste mici zgomote se dizolvă rapid în liniștea completă pe care nici vântul n-o tulbură.
Urmează o postare un pic mai personală, care pentru unii poate părea plângăcioasă sau patetică şi dacă nu sunteţi de obicei pe asemenea lungimi de undă, mai bine nu citiţi.
img class=”size-medium wp-image-6266″ title=”inima dintre bratele mele” src=”http://www.meetsun.ro/wp-content/uploads/am-nasit-un-copil.jpg” alt=”inima dintre bratele mele” width=”400″ />
Am avut un week-end emoţionant, plin de evenimente şi… întrebări căci dincolo de temerile înfruntate, am simţit nou.
Eu – apă de mare sărată
îţi trec printre degete şi toată sarea
ţi-o dăruiesc în palme.
Eu – pădure întinsă şi rară
îmi las iarba înaltă să-ţi vindece
trecerea arsă de soare.
Eu – ochi blând de fiinţă inumană
mă cutremur ruşinat
sub mângâierea genelor tale.
Astfel sunt eu când te privesc pe furiş,
mă tot preschimb din idee-n-idee
până când mă las prinsă.
Dacă ghiveciul gol de pe birou ar fi rămas gol, aş fi fost lipsită de emoţia unei plante care îndrăzneşte iată, să înflorească deja…