duminici fara dimineti
Mi-as dori tare mult sa ma fi trezit pe malul marii in dimineata aceasta
sau pe un vapor in larg
sau doar in plescaitul usor al valurilor cand marea se piteste in neclintire
Mi-as dori tare mult sa ma fi trezit pe malul marii in dimineata aceasta
sau pe un vapor in larg
sau doar in plescaitul usor al valurilor cand marea se piteste in neclintire
Prolog: duminica dupa-amiaza, intr-o camera insorita. Personajul se ridica si scrie:”Am adormit ghemuita pe…”.
Epilog: Aceasta a fost o lectie. Si un obraz zambind, imprimat ironic de dungi rosii, rosii… efemere si desigur, echidistante 😉
Nu iti vei aminti o dimineata ca cea de azi in care te-ai trezit la fel ca ieri.
Dar ai putea sa te intrebi de ce…
Dupa toate acestea nu-mi ramane decat sa simt fericirea invadandu-ma! De ce naiba vorbesc despre fericire cand ea nu vorbeste cu mine?
Pentru ca am ramas amandoua ca doua siluete subtiri de fantoma.
Eu inspre ea, ea intoarsa-nspre perete.
Soarele ne alatura umbrele pe acelasi zid.
Pana la apus.
E asa de frumos afara! Ce soare! Iarba e verde si copacii infloriti! Cerul albastru, aerul cald 🙂 Dar nu, eu nu pot iesi ca am o gramada de treaba… – sa plimb haine dintr-un dulap in altul – sa schimb ordinea cartilor in biblioteca – sa-i curat frunzele lui Benji de praf – sa …