[Jurnal în mișcare 09’26] Trei curse și munte în fiecare weekend

curse si mult munte in familie

Septembrie a debutat, ca și anul trecut, cu verticalul Karrenlauf, urmat chiar a doua zi de crosul orașului, Altstätter Städtlilauf, ca peste o săptămână să mă așez la startul unei curse montane ce-mi place foarte mult, Arosa Trailrun. Așadar, de la platul orașului la dealuri și vârfuri de munte, am alergat de toate. Iar asta se simte bine.

Și pentru că vremea a fost „de treabă”, ieșirile în natură s-au ținut lanț. Cu sau fără oboseală, timpul tot trece, dar măcar plecările de-acasă sunt memorabile. Recunosc însă, îmi e tot mai greu să îmbin rolurile și treburile (familie, job, casă, mișcare/munte, voluntariat, blog, eu însămi) astfel încât să simt că le fac bine aproape pe toate. Mă uit în jur și văd că lumea mai renunță la câte ceva, dar ale mele mi se par prea interconectate: ce să tai să nu mă ciutesc?!?

...citește mai departe ↑

Vraja Engadinei continuă, în Zernez de Rusalii

Zernez Engadin trailrunning

Într-un pahar cu apă din Marea Neagră sunt șanse mari ca cel puțin o picătură să provină din Engandin, Valea Inn-ului, singurul râu elvețian care, vărsându-se în Dunăre, își continuă curgerea spre meleagurile noastre. Căci lumea-i mică și geografia o leagă.

Iar să tot revenim în Engandin devine un obicei bun, căci e la vreo două ore de condus, în campinguri găsești locuri libere chiar și cu o zi înainte de Rusalii, iar peisajul, indiferent de anotimp, are un farmec deosebit.

Aici timpul curge altfel, natura te absoarbe, e o senzație ospitalieră continuă de spațiu, de loc pentru toată lumea, fără valuri de turiști care doar pozează, iar stilul arhitectural spune o poveste în sine, devenind preferatul meu fără să-mi fi propus vreodată asta.

...citește mai departe ↑

Aprilie prin Carpați: Crai, Țaga și Postăvaru

prin Carpați drumetie copii Piatra Craiului Curmatura Taga

Nici nu visam eu ca în scurta revenire acasă să am parte de atâtea poteci prin Carpați: în Piatra Craiului, în Munții Țaga și, desigur, în Postăvaru. Sâmbătă am aterizat la Brașov, iar după-amiază am dat deja o raită prin dosul Tâmpei; duminică urcam la Curmătura cu trupă mare, iar luni seara admiram crestele Craiului de peste drum, din discretul și sălbaticul Țaga. Marți, o pauză de prânz cu Paula pe Tâmpa, miercuri după program, o Poiană cu Mike.

Toate astea, trecând peste agitația inevitabilă a drumețiilor cu copii, mi-au amintit de ritmul vieții de Brașov, unde munca, natura și oamenii se îmbină cu ușurință chiar dacă zilele tot 24 de ore au. Iar mărturisirea Mirunei, că i-au plăcut foarte mult locurile noi, mai mult ca Tâmpa chiar, m-a uns pe suflet. Știu și eu prea bine cum e să simți că unii munți sunt altfel.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 09’25] Ultima răbufnire a verii

ape ghetar albastre toamna Aareschlucht septembrie

Septembrie a fost o lună cu de toate, ultima cu soare de vară, nu cu dinți, cu momente intense, dar și cu frustrare. Ceea ce nu e deloc rău, opusul ar fi să nu știi când a trecut și să ai senzația de rămas cu nimic. De aceea și scriu aceste jurnale, pentru că pusă pe hârtie, trecerea timpului se mai îmblânzește. Desigur, e mai simplu să punem deoparte doar realizările mărețe sau trăirile înalte, să investim doar în ele, dar e așa de agitată lumea în care trăim, atât de imprevizibilă viața, încât e tare păcat să irosim, să desconsiderăm ceea ce chiar avem. Mărunt sau important, nu contează, unitatea de măsură e la noi, cred că mulți am depășit „presiunea social media”.

...citește mai departe ↑

Pilatus, surpriza de ziua Elveției

Pilatus tren cremaliera cea mai inclinata cale ferata

Când întâi august se anunță cu ploaie și frig, pare o idee bună să petreci weekend-ul prelungit în altă parte decât acasă, poate-i diferită ploaia într-un loc nou. Ne-am luat cazare într-un canton mai îndepărtat, la Engelberg, și ne-am pus la drum, fără un plan anume.

Și ne-a plouat până am ajuns la Luzern, unde mi-am amintit de Pilatus, muntele cu cea mai înclinată cale ferată cu cremalieră, genul de destinație turistică pe care nu o „vânăm”, pentru că încă descoperim locuri noi în apropiere de casă. Nu eram foarte încrezători, dar surprizele s-au ținut lanț: normal de aglomerat, o fereastră de vreme bună, iar experiența inedită.

...citește mai departe ↑