[Jurnal în mișcare 09’25] Ultima răbufnire a verii
Septembrie a fost o lună cu de toate, ultima cu soare de vară, nu cu dinți, cu momente intense, dar și cu frustrare. Ceea ce nu e deloc rău, opusul ar fi să nu știi când a trecut și să ai senzația de rămas cu nimic. De aceea și scriu aceste jurnale, pentru că pusă pe hârtie, trecerea timpului se mai îmblânzește. Desigur, e mai simplu să punem deoparte doar realizările mărețe sau trăirile înalte, să investim doar în ele, dar e așa de agitată lumea în care trăim, atât de imprevizibilă viața, încât e tare păcat să irosim, să desconsiderăm ceea ce chiar avem. Mărunt sau important, nu contează, unitatea de măsură e la noi, cred că mulți am depășit „presiunea social media”.
