Oameni Suntem IX. Sindromul lui Bine

Una dintre marile greșeli pe care le face un om când emigrează (sau când pleacă de-acasă) e să spună celor de-acasă „sunt bine”. Dacă apuci să spui de prea multe ori că esti Bine, ești mâncat! Ai apucat să spui că e Bine și gata, i-ai tăiat portițele lui Rău, orice vei spune după se va întoarce împotriva ta. Dacă ai intrat deja pe drumul ăsta ține pentru tine tot ce nu-ți convine și fă-o ca lumea pentru că oamenii de-acasă sunt cu ochii pe tine și nu le scapă nici ceea ce ție îți scapă. Nu-i subestima și nu zice ”da, binee!” că ei au un simț în plus de când ai plecat.

...citește mai departe ↑

Mi-e dor să scriu un roman

Un dor ce mă bântuie de parcă aş fi scris deja nu unul ci chiar mai multe romane, de parcă aş şti cum e.
Ca o nostalgie după vremuri ce n-au existat încă.
Un dor pentru imagini aievea ce deseori mă cutremură cu realismul lor: eu scriind, la o fereastră spre dealuri.
Un dor pentru o poveste care să mă soarbă într-atât încât revenirea în propria-mi fiinţă s-ar naşte din „Sfârşit.”.

Mi-e dor să scriu un roman.
Despre mine cea care n-am fost. Despre mine cea care voi fi.
Despre mine scriind dinainte de a fi.
Despre poveştile pe care nu le mai pot trăi.

Mi-e dor să scriu un roman ca un poem, ca o alegorie.
Ca şi cum mi-aş ştii fiecare cititor, iar fiecare cititor ar crede că mă ştie. Ca şi cum chiar fiecare cititor ar fi scris despre el însuşi.

Mi-e dor să-mi scriu un roman.

...citește mai departe ↑

AMR 25. Duminicale

Cu cât ți-s dragi mai mulți oameni, cu atât mai multe doruri ai.

Cu unii ți-e drag să vorbești, cu alții să râzi, să te privești, să bei, să colinzi munții, să împarți mâncarea. În lipsa oamenilor dragi toate aceste lucruri iți par fără conținut, le faci, dar nu le simți, le faci monoton și banal așa cum evoluția societății te modelează pe calapodul rutinei.

Cu cât ai mai mulți oameni dragi în viața ta cu atât împarți mai mult.

Lumea în care trăim ar vrea să fim cât mai egoiști, să umblăm în bule care să ne țină departe de contactul real cu ceilalți. De-aceea e mai ușor să fim cine vrem să fim în spatele unui monitor decât privindu-ne în ochi. Nu e de condamnat, fiecare dintre noi caută o cale de contact. Însingurarea nu e nativă, dar poate fi, cu ajutor extern, dobândită.

***

De ce-am scris aceste lucruri duminica? Puteam opta pentru ceva vesel că doar e week-end și e ziua odihnei. Păi tocmai de aceea. E ziua în care lenevim trupul și mintea și ne hrănim sufletul.

...citește mai departe ↑