Spaţii goale

Macin. Pasari solitare. Alb-negru
E vineri aproape seară. Pentru unii week-end-ul a început deja, pentru alţii la orizont sunt planuri fără contur. Încă la muncă. Soarele intră pe geam, lumea trage jaluzelele în calea lui, eu îl vreau! Niciodată nu e destul soare…
La muntee… plouă. Scenariul e acelaşi de vreo 2-3 săptămâni încoace. Şi dacă vrei să faci o anumită tură, te încurcă evident. Poate doar “voia întâmplării” să aibă efect, dar nu poţi face asta cu bună ştiinţă. Nu că aş fugi de o ploaie două în rafale sau de o furtună cu spume sau de un spectacol de lumini cu fulgere şi tunete că dacă te nimeresc pe traseu e ok, dar dacă te-ai dus cu bună ştiinţă în mijlocul lor, nu mai e.

...citește mai departe ↑

Ultima nostalgie. PAfoto – un nou concurs de Călin Hera

O furase din Buşteni, abia o suise în căruţă şi acum mergea alene, trăncănind singur pe lângă cal:
– Unde mergi cu cabina asta?
– La fer vechi, un’ să merg?
– Păi şi la Diham ce caţi?
– Or mai fi fierotenii pe firu’ apii.
– N-ai ce mai căta, s-au strâns gunoaiele!
Tăcu. Se uită în sus că-şi simţea ochii umezi.
– Vezi tu muntele ăsta mare? Bucşoiu îi spune! Îi umblai coclaurile odată!
Dădu jos cabina ce-i păru mult mai uşoară acum şi dezlegă calul. Apoi o apucă spre pădure fără să caute o potecă anume.

...citește mai departe ↑

Flori rare de primăvară

Crucea Voinicului. Flori violete de munte. Flori de primavara
Aşa am dat şi peste ea, o floare destul de rară, dar care mi-a ieşit în cale: Crucea Voinicului pe numele ei ştiinţific, Hepatica Transsilvanica. Întâlnirea cu pricina a fost în Munţii Mehedinţi, urcând spre cascada Cociului pe la 1 aprilie 2010.

...citește mai departe ↑

Mergand prin ploaie cu Dor de Fagaras

Cand ploua si e ceata in oras, cand viscoleste, cand ninge, cand cerul se lasa greu peste toate de parca ar vrea sa le ingroape in tacere si neculoare, dorul de munte isi aduce mai mult decat umbra asupra-mi. Cum in ultimele saptamani codurile meteo galbeno-portocalii, riscurile ridicate de avalansa, dar si altele lumesti m-au

...citește mai departe ↑

dor de alb

Mi-e dor de munte. Cum sa explic asta? Poate ca nici nu trebuie. Am ajuns sa-mi iau gandurile de la Inaltimea sa, Muntele, tocmai ca sa nu ma simt coplesita de dor. Urmeaza o tura, prima mea tura alba, adica cu zapada inclusa. Eu n-am mai fost iarna la munte. Nu plimbare, nu schi, nimic.

...citește mai departe ↑

Pagina 123