Prin Alpstein, Staubern ↗↘ Alp Rohr

trailrunning Alpstein Sämtisersee Staubern

Rar mi s-a întâmplat să gâfâi mai tare decât urc. Rar m-am simțit așa înstrăinată. Nu toate plecările la munte sunt cu chef, nu toate sunt cu fluturi în stomac, iar aceasta a fost una dintre ele. M-am pus pe pilot automat cu pregătirea, m-am dus în stația de autobuz, am coborât unde trebuia și restul, restul trebuiau să coboare odată cu mine: entuziasmul, pofta, energia, libertatea! Însă iată-mă gâfâind, dând vina pe căldură, pe perioada fără energie a lunii, pe neputința de a fi cine știu că pot fi. Nu-i povară mai grea ca nemulțumirea de sine, iar muntele nu e locul care o evaporă, ci unde, cu luciditate, o cari și o tranșezi de la o serpentină la alta. Sufli, răsufli și, la deal!

...citește mai departe ↑

Puterea zâmbetului

Meet the Sun

Se spun atâtea lucruri despre zâmbet, despre beneficii aduse stării interioare, despre impactul asupra celor din jur, despre cât de mulți mușchi sunt implicați și cum poți diferenția un zâmbet fals de unul adevărat. Însă mai are și o altă putere, aceea de a vorbi în locul tău. Iar uneori ai prefera să n-o facă.

...citește mai departe ↑

Experiment „ia mâinile de pe facebook”: telepatia nu există, algoritmul suntem noi

Claudia alergare facebook meet sun blog 3

De minim o săptămână stau departe de facebook. În cazul meu, „departe” înseamnă să intru doar de pe laptop și să mă abțin de la a interacționa: să nu postez, să nu dau like, să nu comentez. Cel mai mult timp mi-l petreceam pe telefon, era un fel de alternativă la lipsa de chef de orice, un Alt + Tab la ce (nu) se întâmpla în jur. Am șters aplicația și, în lipsa ei, mi-am instalat altele, deocamdată mai utile.

Mi-a fost și încă îmi este greu, dar experimentul va continua pentru că încep să întrevăd și concluzii. Prima este că rețeaua socială, fb-ul sau oricare alta, nu funcționează pe bază de telepatie, doar avem impresia că ne vedem, că știm unii de alții. Nici că ne-am fi așteptat la altceva, dar ne-am obișnuit să dăm vina pe Marele Algoritm pentru ceea ce noi nu facem: nu comunicăm.

...citește mai departe ↑

Arc peste timp și blog

În toamna aceasta se vor împlini unsprezece ani de când am acest blog, de când am simțit nevoia să am un loc al meu unde să scriu, un loc-cafenea, unde nu ești chiar singur ca între patru pereți cu o foaie albă în față. Mai întâi blogul a fost anonim și discret, apoi m-am scos la înaintare și mi-am asumat anumite păreri și povești, iar de o vreme rețeaua socială pe care nu mă omor cu promovatul, lasă blogul într-un colț discret ce începe să-mi placă tot mai mult: oare pot din nou să scriu ce-mi trece prin suflet?!?

...citește mai departe ↑

Banal


Cum se rupe șiragul
așa simt că mă împrăștii de la gâtul zilei;
mărgelele din mine se rostogolesc sub frunze,
descriu cărări în nisip,
țopăie unu-doi-trei,
o iau la vale accelerând în obstacole,
în timp ce altele rămân pe ața coaptă
cu spații între ele de parcă ar forma cuvinte
pe care nu am curajul să le citesc:
dacă aflu ceva atât de banal despre mine
încât trag de un capăt și mă destram pentru totdeauna?

...citește mai departe ↑

Pagina 12