Îmi amintesc cu drag de groaza cu care în copilărie povesteam seara la culcare despre strigoi și diavoli. Cel mai bun era ăla care înflorea povestea cu elemente noi, care inventa mai multe aventuri în cimitir decât numărul crucilor și care sădea frica suficient cât să se producă un soi de adrenalină și dependență. De unde veneau poveștile? Nu din cărți, nu din trei surse, ci din nevoia de groază, de a stăpâni groaza prin crearea ei. Dacă știi că poți fabrica groază, atunci toate chestiile care te îngrozesc devin mai puțin reale (cel puțin când ești copil).

...citește mai departe ↑