meet the sun
Imi amintesc de tot ce las in urma si desprinderea rupe cu dintii din mine. Ma simt pustiita, seaca, umila. Ma simt bolnava si nu indeajuns de bolnava. Mi-as dori ca durerea asta de cap sa ma faca intr-adevar sa plesnesc, iar durerea din piept sa ma prabuseasca intr-adevar inauntru-mi! Nimic nu se intampla… chinul se taraste si el pe langa mine, ma priveste cu sila si cu dispret: nici tu nu esti pe masura mea!
In timp ce simteam apasarea aceea, simteam cum de fapt toata sunt strivita sub CEVA. Poate e trecutul meu care refuza sa plece sau viitorul care refuza sa apara
Din amurguri si din petale
am invatat sa desenez rosul
cu degete murdare si simple
de neculoare si indrazneala.
Daca simt fericirea
atingandu-ma pe umar
jucandu-se si razand
de tresaririle mele
e pentru ca am atins
cu mainile amandoua
conturul ei de sfera
si nu s-a mai intamplat
nimic dupa.
Intre cuvinte am adaugat
pauze uneori
pe care nicio virgula
nu le-ar putea desparte
si niciun punct n-ar indrazni
sa adanceasca mai mult.
Numai tu rostindu-le
insoteai in ochii mei
drumurile in ocean.
Daca-ti raman mereu c-un pas in urma
E doar c-as vrea sa te simti liber,
dar nu singur.
Sa nu simti din privitul inainte
decat culorile din vraja.
Sa nu tresara gandul tau
la teama singurei secunde
ce ti-ar intoarce drumul
În alb-negru.
Daca-ti raman mereu c-un pas in urma
E doar ca mana ta sa poata prinde vantul.
Si-ai stii ca sunt acolo atat de mult incat
Sub pasii tai tacerea s-ar numi pamant.
Sub pasii tai m-as transforma-n pamant.
nu stiu cand urc
stiu doar cand e timpul sa cobor.
ma opresc nemiscata
cand secundele alearga in jurul meu.
soarele cade fara zgomot
si ploua peste mine rece
in fata usilor fara chei.
adevarata culoare
nu exista
cand lumina ne descompune
sufletele.
din intinderea toata
aleg doar un punct.
cel pe care vie
n-as putea sa-l ajung.