Churfirsten. Nu contează câte vârfuri urci, ci cum îl cobori pe ultimul

Churfirsten sapte varfuri colti la Walensee

Churfirsten e un munte celebru pentru cele șapte vârfuri aliniate, care au stârnit, și vor continua să o facă, dorința de a le parcurge „dintr-o lovitură”. După prima tură pe două vârfuri, am avut instant această fantezie. După tura recentă, cu doar trei vârfuri, m-am răzgândit: e prea tehnic, prea expus. Finalul abrupt al unui maratonist remarcabil m-a convins: nu contează câte vârfuri urci, ci doar cum îl cobori pe ultimul.

Altfel, Omul și Muntele e o poveste ce se scrie și se rescrie dintotdeauna. Cucerirea, dependența, efortul, liniștea, inutilul, încântarea, moartea, uitarea, performanța etc. sunt toate parte din această poveste din care doar muntele rămâne, istoria omului fiind până la urmă destul de limitată. Pe de o parte ambițiile, pe de alta dorința de a îmbătrâni pe poteci, fiecare negociindu-și punctul de echilibru, încercând să nu sfideze Sfânta Statistică și Cuviosul Noroc.

...citește mai departe ↑

[Drumeții cu copii] Malbun, magia iernii e când se risipește ceața

Werdenberg Malbun winter 9 magia iernii

Probabil una dintre cele mai faine drumeții de familie ale acestei ierni. Însoțiți de prietenii noștri și de speranța că putem urca până deasupra plafonului alburiu, forestierul acoperit tot mai mult cu zăpadă ne-a purtat până în golul alpin. Ca un făcut, soarele s-a arătat la momentul oportun și am găsit locul perfect pentru o lungă pauză de masă, joacă cu bulgări și admirat crestele destul de impresionante. A fost genul de tură după care Miruna n-a mai contenit cu exclamațiile, că i-a plăcut tare mult pe munte 🙂

...citește mai departe ↑

Drumeție în alergare pe potecile din Churfirsten

Churfirsten Alpstein

A fost interesant să descopăr de una singură un munte nou, Churfirsten, de pe lângă casă, dar și mai interesant să o fac într-un deplin sentiment de siguranță, să stau cu orele pe poteci, multe pustii, fără să tresar la vreun zgomot. Nu-mi lipsesc câinii ce însoțesc turmele, acesta e adevărul. Și nici teama, nu neapărat de ursul în sine, cât de adrenalina de-a da nas în nas cu el. Dar mi-a lipsit senzația aceea de-a avea „tot muntele pentru mine”, de-a fi Acasă. Cum nu le pot avea pe toate, Alpii compensează cu priveliștea, iar mie nu-mi trebuie mult să mă bucur de natură, cu atât mai mult dacă sunt și stâncării pe alese și, desigur, floricele.

...citește mai departe ↑

Gamperney Berglauf 2022 – Un vertical în Grabs

vertical montan cursa alergare

Joi am aflat de concurs de la Wendy, vineri m-am înscris, duminică am alergat. Pe 12 iunie am o cursă mai importantă în Chur și verticalul din Grabs mi s-a părut un antrenament bun, o evaluare corectă a nivelului meu actual de „pregătire”. Nu-mi mai vine să folosesc cuvinte mari precum antrenament căci după ce am văzut cu ce se mănâncă alergarea pe aici, mă cam apucă rușinea.

...citește mai departe ↑