[Jurnal în mișcare 08’26] la cald

cald toamna fortata brandusa august

E a cincea vară în Elveția și ca ea… niciuna. Că-n august e cald, nu miră pe nimeni, dar să experimentez la propriu valuri de căldură, adică vânt cald a cărui adiere te leșină, să văd că până și iarba „veșnic” verde înceapă să piară de pe pajiști, cum seacă una după alta toate sursele de apă, a fost ceva nu doar nou, dar și demotivant în ale mișcării.

Începusem luna bine, cu o drumeție lungă în doi, dar apoi numărul de kilometri a scăzut treptat, din tot felul de motive, unul fiind testul la germană. Tradiționalul vertical MILA s-a simțit ca o alergare de grup. Drept răcorire, am făcut progrese la înot. Finalul de lună „a scăpat turma”, ploile revigorând și motivația, nu doar natura, iar ieșirea cu cortul a fost ca o reamintire că vara s-a gătat și weekend-urile cu vreme bună sunt numărate. Iar cu haosul acesta climatic, e de evitat risipa…

...citește mai departe ↑

Emanații

De o săptămână mă aflu în București, după aproape două luni de Brașov. Orașul acesta, capitala, dincolo de căldură și de aglomerația obișnuită, m-a provocat cu o a treia dimensiune: mirosul.

Nu mă recunosc în omul cu nas fin, pretențios, de aceea mă și simt nevoită să scriu pe subiect. Și nu vorbesc de miros ca de o aromă plăcută, ci de duhori, miasme, de aer închis, de aer încins de parcă fereastra câmpiei s-a închis neclintită la ultima furtună.

...citește mai departe ↑