meet the sun
De toate cămilele pe care ți le poți imagina ca părinte, căci imaginația concurează din plin cu răbdarea când pleci la drum lung cu un copil mic! Asta e însă o concluzie a mea, voi puteți să ajungeți la o alta după ce veți citi cartea Roxanei Farca – Mami, tati, uite cămilele!
Descrierile cărții concurează imaginile 3D și sunt la fel de memorabile cu plusul adus de trăirile lui Pi pe care iată, tehnologia nu le poate reda și am simțit că nici nu s-a încercat aceste lucru ceea ce aduce un merit în plus regizorului.
Împachetând (din nou…) mă gândeam la o grămadă de lucruri pe care le voi face după ce-o să mă întorc. Știu, nici n-am plecat încă. Vor exista desigur temeri, doruri, stresuri, dar și vise, iar lupta pentru echilibru se va da în fiecare dimineață și în fiecare seară. Și totuși, dincolo de toate victoriile și înfrângerile sunt visele. Fără ele m-aș simți nesigură, singură. Cu ele simt că timpul trece așa cum îmi doresc eu și nu doar… trece.
Am ajuns la o biserică mare și intrând, am găsit-o goală. Băncuțele parcă mă așteptau într-o rază de lumină. Deși nu era cald, mi s-a părut un loc bun de popas. O biserică toată numai a mea! Nu m-am rugat, nu m-am gândit la nimic, doar am stat în fața Lui și mi-am odihnit sufletul. Nu I-am cerut niciodată iertare înainte ca eu însumi să mă iert. Nu I-am cerut niciodată ajutorul înainte ca eu însumi să mă ajut. Nu I-am cerut să fie lângă mine în nevoie, ci să nu mă uite în zilele bune. Oamenii Îl uită în zilele lor bune, și-L amintesc în cele negre…
Trăim în România celor zero metri sau a celor două mii x(ics) metri după… posibilităţi. Doar uneori ne place să credem că altitudinea ne absolvă de ceva…