Cabana Curmătura. Când viscolul și lipsa cabanelor din Carpați aduc prietenii la un loc…

Înainte să am un copil și să fiu mai atentă la cei cu copii din jurul meu, nu realizasem cât de acută este lipsa cabanelor din munții noștri dragi. Iarna, realitatea lovește și mai direct căci ai nevoie de un loc cald și primitor unde să faci popas cu cei mici după un traseu de maxim două-trei ore. Ba chiar și celor mari ne place locul cald cu sobă și ceai sau vin fiert, cu ciorbă sau plăcinte, mai ales când viscolul te mână de la spate.

...citește mai departe ↑

La final de an pe sub creste de Crai alb


Tropăiala de final de an cu câte un pic din toate: zăpadă, gheață, soare, vânt, prieteni dragi, Miruna la mami, Miruna la tati, ciorbe și plăcinte la primitoarea cabană Curmătura, bocanci scoși de la naftalină, picioare roase, obraji fierbinți, Prăpăstii la frontală, dulcea oboseală de după.

...citește mai departe ↑

Drumeția de nouă luni la Curmătura. II


Am ajuns la Cabana Curmătura de nenumărate ori; e unul dintre acele trasee clasice care nu își pierde farmecul decât, poate, în ochii celor mai mult iubitori de aventură montană decât de munte. Uneori doar până la cabană, alteori în trecere, cu prieteni mulți sau în doi, în trei, vara sau iarna. Am urcat însărcinată în nouă luni – a fost ultima drumeție cu Făptura la purtător, iar acum a venit vremea să o duc și pe cea mică, la cele nouă luni ale ei, vârstă la care nu știu cât pricepe ce este muntele, dar știu sigur că îi place să fie purtată și nu pare defel plictisită.

...citește mai departe ↑

Drumeția de nouă luni la Curmătura. I

16-Curmatura-rw.jpg
S-au așternut deja câteva zile peste impresiile turei la Cabana Curmătura și sentimentul care domină amintirea ei este unul de recunoștință, pentru prietenii mei dragi ce m-au însoțit, pentru trupul ce îmi îngăduie să mă bucur de ultimele săptămâni de sarcină în stilul meu. Astfel de zile sunt dintre cele mai fericite ale vieții, zile în care nu se întâmplă un eveniment anume, ci în care te lași trăit de simpla tihnă sufletească.

...citește mai departe ↑

E totuși iarnă pe munte, mi-a reamintit Turnu

Piatra-Craiului-Turnu-330-rw.jpg

Nu știu de ce mă păcălea memoria că aș avea cine știe ce experiență într-ale mersului iarna pe munte… Am destule ture prin zăpadă, însă în doar două ture din patru am folosit cu adevărat colțarii și pioletul pentru înaintarea în siguranță, existând un risc ridicat de alunecare (ultima în 2011 pe Valea Albă, a trecut ceva timp…). În toate cazurile precedente era destulă zăpadă cât să ți se afunde piciorul și să bați o urmă, acum însă am aflat cum e să te bazezi doar pe colțari. Dacă știi să ai încredere în ei.

...citește mai departe ↑

Pagina 12