PA. Şi câinii plâng

Maidanezul blond avea o dâră umedă pornită din ochiul stâng, cel dintre mine, proaspăt alimentată. Aştepta semaforul cu aceeaşi înfrigurare ca şi mine, doar că mie chiar îmi era frig. Poate şi de la oboseală, nu doar de la iarnă. Dincolo ne aşteptau metroul, pe mine, şi alţi doi maidanezi, pe el.

Am traversat cu paşi grăbiţi, el un pic înaintea mea. Dincolo, s-a uitat la cei doi confraţi încolăciţi în limita capacului rotund de canal. Cei doi nu s-au uitat însă la el. Eu am trecut mai departe şi-am întors capul. Voiam povestea, finalul.

Dar maidanezul blond s-a aşezat din nou la semafor. Înfrigurat. Se întorcea de unde venise. Sau doar îşi exersa reflexele la culoarea verde.

...citește mai departe ↑

Bucureşti. Zece lucruri despre care poţi scrie la infinit

Nu e genul de post pe care să-l scriu, dar e genul de oraş de care am parte. Ooops, doar de el am parte…

Ordinea e aleatoare, dar bine distribuită 🙂

1. Cablurile – Nici un colţ de cer fără ele!

Apar în toate pozele, te uimesc când eşti la volan şi aştepţi în trafic, te dezolează când pietonul din tine caută să-şi relaxeze măcar ochii, dacă altceva nu…

2. Zăpada şi gunoaiele – combinaţie mortală!

….

...citește mai departe ↑