[Drumeții cu copii] Poiana Zănoaga la vremea brândușelor
Când pleci la drumeție cu copii nici prea mici, nici prea mari, îți testezi din plin anduranța. Frumusețe și oboseală.
Când pleci la drumeție cu copii nici prea mici, nici prea mari, îți testezi din plin anduranța. Frumusețe și oboseală.
Subtitlu: „griji pentru gleznă și alte amărăciuni”, asta ca să ilustrez complet tabloul, lucruri despre care voi scrie într-un fel sau altul la un moment dat. Cert e că de când suntem doi la Brașov, weekend-urile au o tendință de a fi mai puțin planificate, somnul ne place mai mult, iar trezirea târzie ne obligă să improvizăm mici ieșiri pe lângă casă. Nu e nimic rău în asta, nu dau nimănui socoteală cât și cum ies în natură, însă încerc să-mi dau seama dacă nu cumva tocmai apropierea Brașovului de munte stimulează… delăsarea. Asta da problemă, nu??!
E 1 mai și am zis să scriu repede încă o postare despre primăvară căci în realitate a venit deja vara. Mi se pare incredibil, dar ce să-i faci, nu te poți pune cu clima. Mulți copaci nici nu și-au deschis mugurii de ai senzația că le e frică de vreo întoarcere haotică a iernii. Florile sunt incredibile, am văzut lalele deja scuturate undeva într-o grădină pe când altele abia răsar.
La inceput de aprilie, cand primavara incepe a se dezlantui, pe munte era inca iarna. Fagarasul ne-a primit capricios dupa cum si prognozele au spus-o, dar mult mai cald decat ne aspteptam, ca dupa sufletul omului.
Iata ce a iesit.
când unii se luptă cu nămeții, mie-mi arde de flori…
dar n-am avut ce face, am căutat printre fotografii un șase și am găsit doi colorați și plini de viață