meet the sun
Nu știu dacă blogul meu e unul „de munte”, dar pentru cei ce caută trasee și ajung pe-aici, poate fi considerat unul. Să zicem că am suficiente drumeții la activ cât să grupez idei și să public săptămânal câte un articol ca în titlul de mai sus. La câte jurnale am scris și la câte subiecte ating prin ele, sigur n-aș duce lipsă de conținut.
Frustrarea mea în mai puține cuvinte: cei care chiar știu și au experiență se retrag în fața celor care se pricep mai puțin la fapte, dar mai bine la marketing. Așa cum eu mă simt inhibată de superficialitatea unora, cu siguranță alții mai evoluați se simt inhibați de superficialitatea mea, iar în final, cei mai slab pregătiți vor fi cei vizibili. Și mai de puțin folos.
Faptul că am un blog nu mă scoate din categoria cititorilor de bloguri. Mulți dintre voi știți mai multe despre subiect, alții nu. De obicei ajungem pe un site/blog datorită motorului de căutare (ex. Google) sau dintr-o recomandare/un link venit pe mail sau accesat pe un alt site (gen Facebook). Dacă ne place și vrem să revenim pe blog atunci apare fenomenul de abonare. Îi spun fenomen pentru că poate fi o chestie mult mai complicată decât pare la prima vedere și îmbracă diferite forme de la om la om în funcție de necesități.
Cineva a împlinit o mie 🙂
Am scris și-am mai tot scris,
uneori doar un rând, alteori un roman,
uneori la-ntâmplare, alteori după-un plan,
povestind câte-n lume și-n stele,
pe blogul-tapet al stărilor mele.
Am vorbit despre mine si despre blog si a fost greu pana am ajuns la microfon 🙂 Despre ce am vorbit si cum s-au intamplat lucrurile o sa incerc sa schitez in aceasta postare, parca cea mai grea din cele scrise pana acum…