Șapte ore mai târziu
Nu există români plecați afară, nu există români rămași acasă, ci există pur și simplu români dintr-o nouă generație care a încetat să se mai complacă în a fi încă o… ”generație de sacrifiu”.
Nu există români plecați afară, nu există români rămași acasă, ci există pur și simplu români dintr-o nouă generație care a încetat să se mai complacă în a fi încă o… ”generație de sacrifiu”.
….se spune că distanța este cea care testează, cerne relațiile dintre oameni și de multe ori e bine să o experimentăm pentru a realiza cât, ce și cum dedicăm oamenilor din jurul nostru. Nu-i nimic rău în concluziile care derivă cu toate că percepția într-o primă fază poate fi destul de dură, însă cu timpul realizăm că e doar transparența unei realități pe care oricât ne-am dori-o, n-o putem realiza în condițiile uzuale.
âștigul e însă enorm, căci deși ne putem mișca în voie aproape oriunde pe planeta asta, timpul vieții a rămas același, iar calitatea relațiilor umane depinde în continuare numai și numai de noi. Cu cât suntem mai descoperiți nouă înșine cu atât trăim mai veridic, iar cei din jur vin ca o completare acestei vieți și nu ca o obligație.
Ochii mei se impart intre doar doua ceruri ca impartasesc aceeasi nori, unul in plina zi, altul la apus. Rasaritul parca n-a existat. Azi si maine le traiesc deopotriva, maine e deja trait fara mine, azi e inevitabil de schimbat. Amaraciunea provine din lipsa sentimentului nasterii, originii, al locului regasit si recunoscut, dar nesincronizat.Cum sa-mi fiu propriul diametru? Cum sa-mi fiu eu insumi Fereastra?