Gong
Vorbim mai lesne unii cu alții când concretizăm, dar e ca și cum ne-am dărui pește în loc să ne învățăm reciproc pescuitul.
Vorbim mai lesne unii cu alții când concretizăm, dar e ca și cum ne-am dărui pește în loc să ne învățăm reciproc pescuitul.
Sufăr de mândrie şi egocentrism. Sufăr de tristeţe cronică. Câteodată sufăr şi de fericire. Când mă întreb de ce fac unele lucruri şi privesc obiectiv în mine, răspunsul vine cinic şi simplu: mi-e dor. Aşa sting dorul. Nu e ambiţie. Nu vreau să dovedesc nimic nimănui. Pur şi simplu umplu un gol ce nu poate fi umplut. E o muncă de Sisif, dar sunt născută pentru asta. Prietenii ştiu de ce. Oare Sisif ajunge să-şi iubească muntele? Cred că da.
Nu stiu de ce simt că timpul mi se va termina în curând.
Între a cunoaşte limitele şi a le înfrunta diferenţa stă în decizii.
Pripite sau gândite, deciziile nu sunt neaparat semne ale nevoii de a afla ci a doua natura a omului.
Când am zis „da” şi am hotărât să merg pe acest drum, nu am gândit-o, dar nici nu m-am pripit. Decizia a fost a fiinţei mele fără ca eu să intervin. Doar după a început analiza şi introspecţia şi chiar… emoţiile.
N-aş putea da înapoi. E ca şi cum m-aş trada.
N-am pofta de scris. N-am nici o idee, nici macar de autobuz intesat. Scriu din superstitie. Nu prea le am eu cu astea, dar scriu de frica, in convingerea ca maine va fi bine daca azi scriu aici gandind rau. Asa functioneaza meetsunu’ meu, pe invers. Ce e frica? E o forma in care te parasesti ca sa te poti vedea mai in voie de la departare…
Si e atata Liniste. Ce sa fac cu Linistea asta? Nu e cea adevarata, nu e reala, nu e decat o masca. Inca una. Disperarea ma incearca, traieste prin mine si-o las