[Jurnal în mișcare 10’23] Tot vacanță e și când nu pleci undeva

Tocmai ce a trecut prima vacanță de trei săptămâni a Mirunei, petrecută în Elveția, fără să venim în România, fără să mergem în altă parte. Mi-am imaginat cum vor decurge lucrurile, dar realitatea s-a dovedit mult peste, în sensul că nu am făcut mai nimic din ce sperasem că voi realiza nepunându-mă pe drumuri. Singurul beneficiu, dacă i se poate spune așa, e că am supraviețuit cu Miruna jeluindu-mi-se zilnic despre plictisitoarea vacanță în jurul casei, fiind și o lecție despre cum vacanța nu înseamnă automat să pleci, să călătorești. E interesant cât de repede se formează niște asocieri menite să aducă nefericirea încă de la vârste timpurii.

În privința mișcării, octombrie a fost luna lucrurilor multe și mărunte, căci mai există și din acestea. De fapt, ele sunt majoritare, dar ni se par, în mod greșit, modeste. Am avut parte de câteva alergări cu chef și de suficiente mini drumeții cât să mă simt pregătită pentru un noiembrie în care chiar vine toamna.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 09’23] Luna în care au venit prietenii

au venit prietenii

Septembrie e luna în care au venit prietenii. Trei zile de care nu mă pot văita că au trecut prea repede, sentimentul dominant fiind de recunoștință și așa vreau să rămână. Septembrie e luna în care, trecându-mi-se pragul, a devenit mai suportabil spațiul acesta unde frământările fără cap și coadă se trezesc înaintea mea și se culcă după mine. Au fost aici, iar dacă ei au fost aici, poate nu sunt nici eu chiar atât de departe…

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 08’23] Sfârșit de vacanță la Brașov, început de școală în Elveția

August s-a dovedit cea mai intensă lună a anului. Am umblat, scris, simțit mult. De parcă au trecut două luni (sau două lumi), nu una. Sfârșitul verii, pentru că în Altstätten, e definitiv dusă, m-a înfrigurat cu cele unsprezece grade și m-am panicat: eu, încotro?

Miruna a început clasa întâi pe 14 august și școala pare minunată, o continuare a jocului și-a copilăriei printre litere și cifre ce se arată răzlez, fără să se impună ca o schimbare majoră. Așa am realizat că eu chiar am nevoie de una, de o direcție, un plan, un job, de oameni; rutina de-acum plus ce scriu, simt, cât alerg, ce munți văd, ce doruri îndur, nu-mi mai e de-ajuns.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 06’23] Luna parfumată

Iunie a fost luna teilor și-a trandafirilor. Tot orașul a mirosit a ceainărie sau a parfumerie, depinde pe lângă ce-am trecut, uneori ambele concomitent. Iunie a fost luna fără ploi, cele câteva mici excepții pot fi omise, iar mini seceta se vede în culoarea gălbuie a câmpurilor și în pâraiele și canalele aproape secate.

Eu mi-am continuat alergările, am gătat planul de antrenament de care tot scriu din februarie încoace și am trecut linia de finiș în top zece la cele două concursuri mult așteptate. Simt că s-a încheiat o etapă și că trebuie să mă pregătesc pentru următoarea. Vacanța va fi numai bună pentru căutat idei.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 03’23] Tot pe fugă

trail running iarna

În luna în care de obicei îmbătrânesc, am alergat mai mult ca niciodată. Și n-aș vrea să transform acest blog într-unul exclusiv sportiv, dar e cam tot ce mi se întâmplă în această perioadă. Probabil m-am păstrat pentru aprilie care va însemna prieteni, socializare, revenire acasă, revedere cu toată lumea cât cuprinde și, desigur, alergare.

Ce mă mai aduce în ochii voștri sunt pozele, astfel că impresiile foto din Elveția continuă să apară în versiunea orășelului de provincie unde e deja primăvară, mai puțin în diminețile când ninge peste noapte. Și se întâmplă des.

...citește mai departe ↑

Pagina 1234