Cum a fost la Retezat Trail Race 2012


Nici nu ştiu cu ce să încep, am atâtea impresii şi trăiri că e greu de intrat cu ordinea în ele. O să fie lung jurnalul ăsta căci a fost una dintre cele mai frumoase întâlniri cu muntele deşi, aşa cum v-aţi prins din titlu, a fost vorba despre un concurs. Şi pentru că tocmai am scris cuvântul, e şi ultima oară când o fac pentru că nu l-am simţit nici o clipă ca fiind unul şi mi-aş întina astfel clipele superbe trăite pe munte.

...citește mai departe ↑

Cum a fost la Hit the Top 2012


Bucuriile sunt unice, iar găsirea lor nasc în fiecare dintre noi tot felul de căutări. Bănuim că dacă am lua locul unu ne-am bucura ca acela care ajunge pe locul unu. Mirajul există, tentaţia există, dar calea noastră de urmat e unică şi e la fel de frumoasă ca a oricărui altuia dintre noi. Şi indiferent de loc, bucuria noastră ar trebui să fie cea mai frumoasă, ca o haină ce ni se potriveşte perfect. Dacă n-aţi aflat-o încă, mai aveţi de căutat căci pentru fiecare piedică vă sunteţi datori cu încă o încercare, iar când vă veţi regăsi alergând cu zâmbetul pe buze când doar voi înşivă vă veţi fi martor, atunci veţi ştii că poteca de sub tălpi şi inima din piept urmează acelaşi drum. Acelaşi drum bun.

...citește mai departe ↑

Hit the Top. Înainte de după

De cele mai multe ori scriu pe blog despre cum a fost în tura pe munte, în tura de biclă, la concursul X şi altele de gen. Foarte rar scriu înainte, poate şi pentru că nu mi se pare o informaţie necesară cuiva.

Pentru că experimentez o stare nouă, m-am decis totuşi să scriu, mai ales că mi-am lămurit mie o anumită curiozitate.

Mâine o să merg la un concurs trăsnit în felul său, tot alergare montană nu vă gândiţi la altele…

...citește mai departe ↑

Cum a fost la Semimaraton Hercules 2012


Am fost, am alergat, m-am bucurat. Nu m-a plouat, nu m-am invins, nu am capatat regrete, dar n-am prins nici aripi. Sunt om si descopar ca tocmai slabiciunile ne fac frumosi, ca putem parea nebuni, dar suntem cumva semizeii unei clipe. N-as putea alerga altfel decat pe munte desi intr-un fel, as alerga in fiecare zi spre el.

...citește mai departe ↑

Bucegii altfel: doar linişte şi primăvară


Sunt multe de spus despre aceasta tura, de aceea am scris un jurnal si pentru care un rezumat pe masura nu simt c-ar exista. Si da, in Bucegi poate fi pustiu si liniste, chiar incredibil de liniste. Si de frumos. Si asta fara sa ma gandesc la potecile nemarcate, la vaile si la crestele in care alpinistii descopera chipul nevazut al unui munte pe cat de umblat pe atat de bogat in daruire.

...citește mai departe ↑

Turul Clăbucetelor în alergare uşoară


După multe săptămâni se strânsese un dor de munte aproape nebun şi chiar dacă prognoza prevestea o duminică furtunoasă, aveam două opţiuni de evadare la munte. Am ales o tura de alergare prin Baiului cu Mike si Radu, o tura cu privelisti superbe si cu multe poteci prin padure pe unde ploaia ne-a tot urmarit, dar n-a reusit sa ne prinda 😀

...citește mai departe ↑