Maratonul Piatra Craiului 2015

MPC-ViorelMicu-1

Dacă în alți ani abia așteptam să trec pe sub poarta Sosirii, acum amânam… parcă nu-mi venea a crede.
Un MPC care a început dureros, pe la kilometrul 4 deja „abandonasem”, dar durerea din dreapta a trecut subit și am hotărât să mă simt bine cât ține, fără tactici, dozare de efort, conștientă că oricând poate să doară din nou.
Carpe diem.
Am iubit pantele pe care le-am urcat, am alergat cu drag pe grohotișuri, am lăcrimat la aplauzele voluntarilor de peste tot și m-am hrănit cu fericire pe poteca spre Zărnești plină de brândușe peste care, când și când, un fluturaș zburda, renăscut și el de superba zi de toamnă.
După 5h32′ treceam linia de sosire, a doua fată.
Felicitări Cindy și tuturor fetelor, data viitoare fiți în locul meu, senzația e incredibilă!

...citește mai departe ↑

Rarău Radical Race 2015

z2-RarauRR-2-w.jpg

Pe când primul maraton montan din România, Maratonul Pietrei Craiului ediția a X-a, bate la ușă cu sutele lui de alergători, vă amintesc, unora dintre voi, de concursurile mici și intime, ca în vremurile de început. Chiar dacă nu știam pe nimeni la poalele Rarăului, unde s-a întâmplat să mă nimeresc, am simțit atmosfera caldă creată de cei ce se cunosc și împărtășesc patima mersului sau alergatului pe munte. Un concurs mic, dar bine organizat, iar faptul că startul, sosirea, masa și premierea au fost toate în același loc au întregit cumva evenimentul – socializarea e tare plăcută după alergare 🙂

...citește mai departe ↑

Ciucaș X3 2015 sau de ce maratoanele nu se uită

ciucas-x3-penelL-4

Ciucaș X3 – cel mai bun maraton al meu de până acum, cel mai frumos, e maratonul unde starea de spirit a învins una câte una neplăcerile cauzate de lipsa… antrenamentului. A fost o surpriză podiumul la categorie, m-am simțit copleșită de emoție când am văzut clasamentul – alergarea montană a evoluat mult în ultimii ani, nu mai „prinzi podiumul” doar dacă mergi bine pe munte și alergi când ai timp sau chef.

...citește mai departe ↑

Înconjur de Crai în alergare, un MPC invers

Piatra-Craiului-500.jpg

La mulți ani, dragă Mike!

O miercuri pe munte, un „MPC invers”, o tură pentru a nu sta acasă de ziua ta – faină idee, o să am grijă să o aplic și în cazul meu de-acum încolo, întâiul dar e acela de a-ți dărui ziua!

După două ture făcute de curând cu aproximativ aceleași lungime și diferență de nivel, Craiul nu se lasă așa ușor: am terminat tura aproape terminate. N-am alergat în ritm de concurs, am avut destule pauze și totuși… ceva n-a mers ca uns. Ori e vreun „blestem” să nu faci MPC-ul invers ori e sindromul de miercuri – corpul știe că abia în weekend va fi pus la treabă, ce-i aia să mergi pe munte miercuri?!?

...citește mai departe ↑

Circuit în alergare: Piatra Mare – Postăvaru – Brașov

Piatra-Mare-283.jpg

De când m-am mutat în Brașov mi-am dorit să fac o tură pe munții din jur, care să se termine în fața blocului, lucru realizabil profitând și de faptul că stau foarte aproape de Dealul Melcilor, ultima prelungire a Postăvarului, după binecunoscutul Tâmpa. Și pentru că era prea scurt un circuit în Postăvaru, am hotărât să începem din Piatra Mare și, având în minte popasurile la cabanele omonime, lucrurile s-au simplificat și mai mult (am scăpat de grija mesei de prânz și adăpostirea de ploile prognozate).

...citește mai departe ↑

Mică traversare a Bucegilor de la Bușteni la Bran și cea mai frumoasă potecă de alergare

Bucegi-Morar-Clincea-27.jpg

Weekend-ul trecut urcă în topul celor mai frumoase ale lui 2015 și, alături de creasta Făgărașului la două zile din 25-26 iulie, se înscrie în seria ce fac fetele când bărbații nu-s acasă: iaca aleargă pe munți, chipurile ca antrenament pentru concursuri, dar trebuie să le suspectați de mai mult: de însăși patima alergării montane.

Eu una, asta am simțit, plăcerea de a alerga pe munte, de a fi pe munte, de a combina momentele în care alergi cu cele în care stai în iarbă și privești zările fără presiunea timpului, iar Mike e coechipiera perfectă.. Și dacă am ratat prin neprezentare ultimele două concursuri (Retezatul și Cindrelul), mi-a dispărut orice urmă de regret după cele două zile de cantonament, cu multe momente în care am alergat bine și cu bucurie, mulțumirea de sine fiind o medalie destul de pretențioasă 😉

...citește mai departe ↑