Maratonul 7500. 90 de km prin Bucegi

Marathon 7500 Bucegi 2010.  Podiumul la feminin
Vineri dimineața am ieșit din cort pe la ora 4:45. Frig, rouă, nerăbdare. O noapte dormită prost, chircită în căutarea unui loc drept, căci deși am controlat locul de cort, am reușit să o dau în bară, adică în groapă. Am mai și visat ceva ciudat, Isus intrase în cort, așa cum îl știu din majoritatea icoanelor și stătusem de vorbă mult timp. Nu-mi amintesc ce-am vorbit, dar a ieșit îmbrăcat în polarul meu. N-am îndrăznit să strig și să-mi cer polarul înapoi. În vis mă miram că visasem asta. Apoi am aflat că și ceilați avuseseră o noapte puțin cam agitată. Probabil, emoțiile. M-am echipat cu de toate, foarte sârguincios și am așteptat doar momentul startului. Am vrut să îmbrac tricoul roșu-roz, dar mi-am zis că dacă prindem podiumul o să am nevoie de el, așa că l-am pus la păstrare, just in case 🙂 Și să nu uit, mi-am împletit părul frumos în două cozi.

...citește mai departe ↑

fragment… de scrum

am fumat
am asteptat sa vina noaptea
am alergat
am simtit ca cedez
m-am oprit.

sub cerul inchis fara stele,
in locul de joaca fara copii,
sub teii verzi fara flori,
cu parul in vant fara agrafe
m-am dat in leagan.

M-am ridicat.
Mi-am terminat alergarea.

...citește mai departe ↑

am alergat

Tehomir - pe deal
Am alergat din o mie de motive („… cu o mie de picioare alergand oriunde” N.S.) la care m-am gandit ca orice om cu ganduri cand am inceput usor-usor sa intru in ritm. Alergarea nu e un act social, nu e un moment romantic, nu e un job. Nu e o modalitate sa asculti muzica, sa-ti arati picioarele, pletele in vant, forma ta excelenta (sic!) sau ultimul echipament achizitionat.

...citește mai departe ↑

Liftul.

Dupa o plimbare usoara, o conversatie deconectanta la o ceainarie in Cotroceni, o intalnire frumoasa la metrou, intre doua trenuri cu Oana, traversarea unui oras redus la tacere si… Loved By The Sun… iata secretul unei seri care nu se poate incheia decat in muzica propriilor tai pasi alergand.

Am mai alergat 12 statii… de 3 ori cate 4, de 3 ori cate…

Genunchii? Sunt bine! Atata timp cat nu e vorba de trepte.

Cumva, toti ne temem de ele, de ce ne asteapta acolo sus sau acolo jos, de cum vom mai cobora, de cum vom mai urca inapoi, de cum vom rataci si nu le vom mai gasi pentru intoarcere.

Treptele intotdeauna te vor trece dintr-un nivel in altul.

Uneori ti se vor parea prea putine sau prea multe.

Alteori nu se vor potrivi cu marimea pasului tau.

Dar, de cele mai multe ori le vei inlocui cu un… LIFT.

...citește mai departe ↑

A inceput deja

Mai pe seara voi lua-o incetisor spre deal. Sper sa nu ma mai supere genuchii prea tare ca am si eu ritualul meu, adica o tura completa pana sus, pe langa fantana de sub nuci, pe potecile de nisip auriu, prin poiana spre culme, apoi pe drumul culmii pana la mesteacanul meu si intoarcere pe deasupra casei lui frate-miu. Vor fi opriri dese sau chiar foarte dese, culinare, mai intai in livada pe la pruni si meri, apoi tufisurile cu mure, apoi parul timpuriu din via vecinilor si tot asa.Voi face poze la apus. Voi alerga putin cat sa simt vantul prin plete, viteza cu care te deplasezi de unul singur, sa simt pamantul sub picioare si iarba infasurandu-se pe glezne si apoi ma voi odihni in iarba intr-o liniste smintita de cantecul greierilor si acoperita doar de cerul albastru-ntunecat al inserarii.

...citește mai departe ↑

Pagina « Prima202122