Gamperney Berglauf 2023 – o cursă verticală și o porție de realitate

L-am rugat în germana mea șchioapă să îmi facă o poză cu muntele. Era un alergător singur, ca și mine, stând deoparte de grupuri sau perechi. S-a bucurat să mă ajute, astfel că am zâmbit mult mai ușor. Semnul victoriei nu înseamnă nimic, un gest reflex, dar poza cu muntele mi-am dorit-o de amintire. Efortul, sinuzita sau căldura n-au știrbit cu nimic plăcerea de-a urca privind această stâncărie numită Margelchopt (2164m).

Și iată cum primul concurs montan al anului fuse și se duse, ca un ghimpe, fără glorie, un vertical destul de dur în felul său deși începe „ușor” cu 6.5km de asfalt și se termină cu 2.5km de urcuș montan (500m+) cumulând la final 8.8km cu 1000m+. Iar dacă ora de concurs, oricât de intensă, deja s-a consumat, gândurile și stările de după… mă bântuie încă.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 03’23] Tot pe fugă

trail running iarna

În luna în care de obicei îmbătrânesc, am alergat mai mult ca niciodată. Și n-aș vrea să transform acest blog într-unul exclusiv sportiv, dar e cam tot ce mi se întâmplă în această perioadă. Probabil m-am păstrat pentru aprilie care va însemna prieteni, socializare, revenire acasă, revedere cu toată lumea cât cuprinde și, desigur, alergare.

Ce mă mai aduce în ochii voștri sunt pozele, astfel că impresiile foto din Elveția continuă să apară în versiunea orășelului de provincie unde e deja primăvară, mai puțin în diminețile când ninge peste noapte. Și se întâmplă des.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 02’23] Chiar și când alergi mereu, există noi începuturi

O avea februarie zile puține, dar dacă te-apuci de alergat după un plan și nu după chef, se înmulțesc. Fug de când mă știu, pe la 33 am început să și alerg, dar ca să mă încumet la un program serios mi-au mai trebuit încă zece ani și o conjunctură la care au contribuit timpul mult și motivația puțină. Despre cum am ajuns să alerg mai mult ca niciodată și cui datorez schimbarea, detaliez în jurnal.

Februarie a fost și luna în care, în lipsa gerurilor, pe Valea Rinului ghioceii au împânzit grădinile, fulguiți timid doar de câteva ori. Și chiar dacă n-a fost o iarnă geroasă, asta nu înseamnă că nu am dârdâit puțin la parada de Fasnacht de pe urma căreia am făcut și pentru voi un colaj video. De-altfel, am pregătit și o generoasă secțiune de povești foto cu ce se mai vede prin Altstätten.

...citește mai departe ↑

Prin Alpstein #înAlergare. Puțin despre Alpii din cantonul St. Gallen

Alpstein-alergare-ianuarie-2023-27

Primele ninsori au căzut în Alpstein încă de prin octombrie-noiembrie, dar nu s-a putut spune că a venit iarna. Zăpada puțină s-a topit în numeroase rânduri și doar vârfurile au rămas albite. Zilele primăvăratice de la final de decembrie și început de ianuarie au fost de-a dreptul o invitație să ne mutăm alergarea de weekend acolo. Și uite așa am ajuns într-un fel de cătun aflat în inima masivului, Meglisalp, doar că în acești munți ca și în alții, de-o înălțime maximă cât Bucegii, iarna nu-i deloc ca vara. Nici măcar „aproape” iarna de care am avut noi parte.

Cum e puțin probabil să folosească cuiva acest articol ca să ajungă prin Alpstein, n-o să descriu prea mult traseul, dar o să încerc să surprind cum e în general muntele de aici.

...citește mai departe ↑