meet the sun
Cel mai mult îmi place să alerg pe dealuri, prin păduri și pe potecile munților. Corpul în alergare nu are vârstă.
O duminica dimineata superba in Muntii Iezer, urcarea prin Jepi, coborarea pe Vacarea in alergare usoara cu Bucegii si Craiul in fata ochilor ca intr-un tablou viu de care nu te poti usor satura… pentru ca faci parte.
Mi-e clar ca nu va exista o pregatire serioasa nici pentru acest maraton, dar cred ca se pune faptul ca psihic ma tot pregatesc pentru el si ca incerc sa ingras porcul in ajun desi stiu ca nu poate. Cred ca si aceasta postare e tot una de (auto)incurajare si poate un mesaj pentru cei ca mine: nu sunteti singuri 😀
Nici nu ştiu cu ce să încep, am atâtea impresii şi trăiri că e greu de intrat cu ordinea în ele. O să fie lung jurnalul ăsta căci a fost una dintre cele mai frumoase întâlniri cu muntele deşi, aşa cum v-aţi prins din titlu, a fost vorba despre un concurs. Şi pentru că tocmai am scris cuvântul, e şi ultima oară când o fac pentru că nu l-am simţit nici o clipă ca fiind unul şi mi-aş întina astfel clipele superbe trăite pe munte.
Bucuriile sunt unice, iar găsirea lor nasc în fiecare dintre noi tot felul de căutări. Bănuim că dacă am lua locul unu ne-am bucura ca acela care ajunge pe locul unu. Mirajul există, tentaţia există, dar calea noastră de urmat e unică şi e la fel de frumoasă ca a oricărui altuia dintre noi. Şi indiferent de loc, bucuria noastră ar trebui să fie cea mai frumoasă, ca o haină ce ni se potriveşte perfect. Dacă n-aţi aflat-o încă, mai aveţi de căutat căci pentru fiecare piedică vă sunteţi datori cu încă o încercare, iar când vă veţi regăsi alergând cu zâmbetul pe buze când doar voi înşivă vă veţi fi martor, atunci veţi ştii că poteca de sub tălpi şi inima din piept urmează acelaşi drum. Acelaşi drum bun.
De cele mai multe ori scriu pe blog despre cum a fost în tura pe munte, în tura de biclă, la concursul X şi altele de gen. Foarte rar scriu înainte, poate şi pentru că nu mi se pare o informaţie necesară cuiva.
Pentru că experimentez o stare nouă, m-am decis totuşi să scriu, mai ales că mi-am lămurit mie o anumită curiozitate.
Mâine o să merg la un concurs trăsnit în felul său, tot alergare montană nu vă gândiţi la altele…