Prin Alpstein #înAlergare. Puțin despre Alpii din cantonul St. Gallen

Alpstein-alergare-ianuarie-2023-27

Primele ninsori au căzut în Alpstein încă de prin octombrie-noiembrie, dar nu s-a putut spune că a venit iarna. Zăpada puțină s-a topit în numeroase rânduri și doar vârfurile au rămas albite. Zilele primăvăratice de la final de decembrie și început de ianuarie au fost de-a dreptul o invitație să ne mutăm alergarea de weekend acolo. Și uite așa am ajuns într-un fel de cătun aflat în inima masivului, Meglisalp, doar că în acești munți ca și în alții, de-o înălțime maximă cât Bucegii, iarna nu-i deloc ca vara. Nici măcar „aproape” iarna de care am avut noi parte.

Cum e puțin probabil să folosească cuiva acest articol ca să ajungă prin Alpstein, n-o să descriu prea mult traseul, dar o să încerc să surprind cum e în general muntele de aici.

...citește mai departe ↑

MPC, Maratonul Pietrei Craiului 2022

Anul acesta mi-a adus mai multe bucurii decât mi-ar fi putut trece prin vis, iar revenirea la MPC a fost cu siguranța una dintre cele mai mari. Și aici se termină introducerea unui jurnal lung și plin de suflet, scris în semn de recunoștință pentru tot ceea ce am trăit în toți acești ani pe potecile de Acasă. Mulțumesc 🙏

...citește mai departe ↑

UTMB OCC 2022. Primii 56km sunt mai grei

Marele eveniment din 26 august a fost nu atât concursul de alergare, cât să mă aflu pentru prima oară în preajma Masivului Mont-Blanc. M-au impresionat ghețarii dincolo de cuvinte și dincolo de toate imaginile văzute înainte. Sentimentul pe viu combină grandoarea și fragilitatea naturii cu o frumusețe copleșitoare, totul la o scară pe care oamenii nu o vor cuceri niciodată chiar dacă vârfurile se urcă pe x rute și aerul e brăzdat aproape continuu de elicoptere.

Cât despre motivul ce m-a adus în Chamonix, am alergat bine și calculat primii patruzeci de kilometri apoi mi-am atins limitele fizice și mai departe am negociat din greu cu cele psihice. Celebra atmosferă nu se dezice și e dată de numeroșii spectatori – atipic de mulți pentru un sport majoritar de amatori, dar asta nu-mi anulează așteptările ceva mai mari de la organizatori și de la marele eveniment ce până la final mi s-a părut centrat mai mult pe show decât pe nevoile alergătorilor. Dar dacă bagi și show-ul la aceste nevoi, atunci poate a fost cam mult pentru mine.

...citește mai departe ↑

Făgăraș Rocks! 2022 Hermeneasa SkyRace – lecție de viață, voință și… viroză

Am așteptat foarte mult acest moment, să fiu pe creasta Făgărașului, chiar și cu un număr de concurs prins la brâu, cu timp limitat de privit muchiile, vârfurile, zările.
Nu știu dacă e de la starea subfebrilă, dar am pierdut undeva pe lunga urcare spiritul competitiv cu care am recuperat, uimitor pentru mine, kilometri extra aduși de rătăcirea de la start.
Tot ce știu e că vreau să alerg chiar dacă mă simt ca într-o tură obișnuită, în afara concursului, care aici sus, credeți-mă, își pierde relevanța, sunt singură și pot chiui, cânta, întinde pe iarbă sau chiar plânge.
Și alerg ca prin apă cu niște eforturi care, spre binele meu, nu-mi ajung complet în minte, ci doar ecourile. Urechile îmi sunt înfundate la propriu și la figurat, însă fericirii tâmpe nu-i pasă.
Mă răsfăț privind culmile Făgărașilor, fiecare secundă e aici și acum cu încântarea și durerile ei, iar visul trăit anul trecut se primenește cu imagini noi. Doar că atunci parcă alergam ca vântul și ca gândul, iar acum doar cu sufletul. În definitiv, el m-a adus aici.

...citește mai departe ↑

Drumeție în alergare pe potecile din Churfirsten

A fost interesant să descopăr de una singură un munte nou de pe lângă casă, dar și mai interesant să o fac într-un deplin sentiment de siguranță, să stau cu orele pe poteci, multe pustii, fără să tresar la vreun zgomot. Nu-mi lipsesc câinii ce însoțesc turmele, acesta e adevărul. Și nici teama, nu neapărat de ursul în sine, cât de adrenalina de-a da nas în nas cu el. Dar mi-a lipsit senzația aceea de-a avea „tot muntele pentru mine”, de-a fi Acasă. Cum nu le pot avea pe toate, Alpii compensează cu priveliștea, iar mie nu-mi trebuie mult să mă bucur de natură, cu atât mai mult dacă sunt și stâncării pe alese și, desigur, floricele.

...citește mai departe ↑