meet the sun
Imi place sa calatoresc si sa ma intorc cu impresii din calatoriile mele. Sa vorbesc mult, entuziasmata. Cateodata insa imi place sa ascult cuminte dialogurile celorlalti 😉 Am intalnit pe cineva care afima ca… Eu nu sunt Nichita I – Radu Tudor Ciornei „Într-o zi îti voi săruta talpa piciorului Nu te sfii calcă apăsat …
Traieste prea putin pentru cat de mult ar trebui s-o faca. Inofensiv, cu picioruse moi si catifelate este simbolul unei primaveri ajunse la maturitate. Moartea lui e urata (se zbate pana la ultima suflare intors pe spate nemaiputand sa revina la pozitia care sa-i permita sa zboare) si poate de-asta ma impresioneaza atat de mult. Mi-amintesc ca odata, sub un ulm- unul dintre copacii lui preferati, erau cativa zeci ce se zbateau astfel. Mi s-a parut ca vad un cimitir viu si oricat incercam sa-i intorc pe piciorusele lor faceau cativa pasi ametiti prin iarba si iarasi se intorceau la agonia lor. I-am lasat acolo intelegand ca probabil ei sunt fericiti: au asigurat viitorul si existenta lor si-a implinit rostul.