30 de ani

Îmi tot spun, ai 30 de ani. Da. Şi? Legile tale nescrise au rămas aceleaşi. Orice lebădă a fost cândva un boboc ciufulit. Nimic nu e întâmplător. Orice pas în-afara liniei continue se plăteşte. Sunt cu adevărat femeie abia atunci când alung din mine tot ce e recunoscut a fi femeiesc. Doi e miracolul vieţii, fără a iubi nimic nu are sens, nu mă văd vie fără acest sentiment.

Scriam la început că e o stare tot ce simt, ce scriu, sunt un iubitor de furtună care stă pe malul oceanului şi cugetă. Nisipul şi valurile fine mă împacă, dar orizontul mă cheamă hipnotic.

La 30 de ani ştiu că un capitol nou de-abia începe şi sunt mai antrenată ca oricând!

...citește mai departe ↑

Mirosul

Nu știu câte lucruri oi fi făcut eu bine în viața asta (toate sunt bune atâta timp cât nu vine încă “amenda” în plic), dar că mi-am luat casa a meritat din plin. Că trebuie să rămân în viață până în 2040 s-o plătesc asta e altceva, e chiar o obligație plăcută dacă include o

...citește mai departe ↑

Jurnalul unui nou Decembrie

De curând am fost acasă(la țară – iată că acum am două acasă și nu e deloc rău) și nu țineam neaparat să împart cu lumea din încărcătura cu care m-am întors (și nu mă refer la ce am în… lada frigorifică). Sunt egoistă cu lucrurile pe care nu le pot dărui așa cum se cuvine.
Acum, ascultând Alexandrina live, mă uitam pe poze și am început să scriu despre…

...citește mai departe ↑

Toamnă în doi

Sighisoara. Pasi in doi. Toamna in doi

Nu miroase a vreo gutuie-n odaie,
doar pereţii au varul alb crăpat
şi-ngălbenit ca de-o poveste
de adormit copilul ochiului mirat.

Nu-mi lunecă pe sub tavan
vreun cer de caldarâm pătat cu frunze
şi nici o brumă nu mă-ncărunţeşte
când strâng în minte roadele cărunte.

Nu-mi bat pe seară ramuri goale-n geam
şi nici în stoluri păsări nu îmi pleacă,
doar când mai trec din hol în hol
oglinda mă răsfaţă-n joacă.

Şi-atunci surâd şi-alerg cărări
Fără s-auzi ceva din ele,
Să mă ţii strâns până adorm!
îţi cer cu glas de toamnă şi femeie.

...citește mai departe ↑

Pagina 12345