Amintiri din copilărie. Stela

Parte de carte. Cartea veche, pagini ingalbenite, amintiri...

Eu o aveam pe Stela, ea pe Viorica. Între cele două vaci se legase o prietenie strânsă ca şi între noi două. Eu copil, ea ceva mai mare. Venea de la oraş în vacanţe. Aducea cărţi. Citea cu creionul în mână şi scria notiţe pe care le lăsa între filele potrivite. Eu făceam doar linişte. Aplecarea ei peste carte mă fascina. Ca să pot sta mai uşor cuminte, mi-am luat o carte veche din podul casei. Mirosea frumos. Trăgeam cu ochiul la Miha, la Stela, la câmpul verde. Când m-am trezit citind, nu ştiu.

...citește mai departe ↑

Cea mai lungă zi

Gara de Nord. Bucuresti. Apus de soare

Era încă noapte când am ieşit din casă. Nu circulau autobuze, am luat un taxi. În gară am băut un ness cald – să mă opresc din tremur. Era iarnă. Frig. Am ajuns la el în oraşul acela străin după 7 ore de nerăbdare şi vreo 500 de km de scenarii. L-am găsit, l-am surprins, mi-a oferit un ceai şi o fereastră deschisă pentru fumul ţigării. M-a condus la gară, nu-mi amintesc dacă m-a sărutat. Apoi alte 7 ore şi alţi 500 de km în transă. Nu mai circulau autobuze, am luat un taxi. Era deja noapte târziu când am intrat în casă.

...citește mai departe ↑

Ispita

O aleg pe cea mai mare dintre cele șase lămâi. Îi cuprind cu putere ovalul curat, fără denivelări și degetele mi se curbează aproape perfect în jurul ei. Îi simt micile asperități ca de pătură groasă de lână. Cu mâna dreaptă trag cuțitul din suport și pe tocătorul de lemn înfăptuiesc crima. Sunetul e scurt,

...citește mai departe ↑

Amintiri din copilărie. Fochistul

Viata la tara. Muscate pe prispa casei

Flăcări înalte ieşeau pe coş. Mi se făcuse teamă, dar nu mă puteam opri. În bucătăria de vară, oala de email alb abia ţinea întrânsa clocotele imense. Căldura creştea alarmant. Prima variantă a ciorbei de fasole se făcuse scrum cât plecasem eu în grădină să iau morcovi. Mă luasem cu joaca şi mă jucam în voie dacă nu mă chema fumul acasă. Am îngropat boabele negre, am frecat oala cu nisip şi-am pus altă fasole la fiert. Trebuia să termin la timp aşa că am dat focul mai tare umplând soba cu lemne.

...citește mai departe ↑

Amintiri din copilărie. Mamaia

Camera era foarte scundă. Stăteam în pat, la geam, pe un tron făcut din plapumă. Dacă mă urcam pe el ajungeam la tavan. Tavanul era umed de la aburi. Era iarnă, ştergeam geamul cu mânecile ca să pot vedea afară. Lumina intra puţină, becul era stins că era ziuă. Mamaia fierbea trei căldări mari pe plită: mămăligă, ciorbă pentru noi şi mâncare pentru porci. Am terminat de cusut rândul şi i l-am arătat, dar m-a pus să încep altul. Tot de cruciuliţe.
– Coase azi că nu e sărbătoare, ‘om sta duminică!

...citește mai departe ↑

Tineretul Liber ’90

Aproape un an întreg a durat până când stiva a devenit una consistentă. Apoi au venit ei și au început distribuția. A fost greu să fie desfăcute atâtea file, dar trebuia făcută economie. Câte patru mâini înnegrite de cerneală țineau rândurile lipite de perete. Au folosit clei de oase bine întins cu bidineaua. Tineretul a devenit una cu betonul și mai apoi, cu lipiciul tapetului. După 21 de ani șpaclul s-a declarat învins și amână marea dezlipire. Tapetul meu cel galben încă respiră a istorie…

...citește mai departe ↑

Pământ şi Apă

Privesc pământul din ghiveciul gol. L-am tot udat în ultimul timp deşi nu există încă o plantă. Când va fi să fie, vreau ca pământul acesta să fie pregătit, iar nu surprins şi inundat. Dar dacă planta o să-şi imagineze că toată această aşteptare i se cuvine??! Nu, planta trebuie să ştie că mai întâi

...citește mai departe ↑

Pagina 12345