Ciucaș – Ghioceii lui 15 martie. Dus și întors în vremea lui #stămAcasă
O clipă de drumeție pe muchia dintre dorul de munte și începutul unei epidemii ce pare că a acaparat totul.
O clipă de drumeție pe muchia dintre dorul de munte și începutul unei epidemii ce pare că a acaparat totul.
Aniversăm o dată pe an și totuși fiecare zi e ziua noastră.
Se împlinea o lună de când nu mai ieșisem pe munte, în Postăvaru încă nu fusesem și mai era și ziua mea – până acum nu m-a mai găsit vreun 15 martie pe munte. Negreșit intuiam și o plimbare prin Brașov, orașul pentru care cultiv tot mai multe sentimente și motive de a-l revedea.
Iar să schiez în Poiană, o nouă incursiune pe schiuri de tură în lumea necunoscută a stațiunilor montane, acea Poiană a Norei din Accidentul lui Mihail Sebastian la care inevitabil mi-a tot revenit gândul, deja aveam toate ingredientele unui tort perfect al aniversării de 34. La capitolul cadouri sunt extrem de pretențioasă drept pentru care Tâmpa m-a așteptat cu ghiocei pe costișele sale calcaroase.
M-am trezit de dimineaţă înaintea alarmei, afară era ceaţă, ningea, caloriferul era rece, sub plapumă cald şi drag.
M-am trezit mai apoi, după alarmă, afară era lapoviţă, prin casă uşor întuneric, senzaţia de casă lungă dată de holuri şi alinierea uşilor îmi dă mereu un sentiment de tunel pe care trebuie să-l străbat din cuibul meu spre lume.