Deschide Poarta și Intră-n Peisaj I. Un gând despre turismul rural montan și un proiect care îmi place

Fundata-CEM-MihaiB-5.jpg
Ținut cu fânețe și odăi, foto: Mihai Benea, www.cem.ro

Încotro? Cât vezi cu ochii e o lume pe care o știi fugar de prin pozele de pe internet, dar la fața locului ești de-a dreptul străin, neputincios, copleșit de complexitatea peisajului, aici drumul n-are nume de stradă ca în oraș, îți amintești de unde ai venit și n-ai nici o idee unde duce, ești captiv la poarta cu numele pensiunii.

...citește mai departe ↑

[pagini de jurnal] în care nu vând nimic

Frustrarea mea în mai puține cuvinte: cei care chiar știu și au experiență se retrag în fața celor care se pricep mai puțin la fapte, dar mai bine la marketing. Așa cum eu mă simt inhibată de superficialitatea unora, cu siguranță alții mai evoluați se simt inhibați de superficialitatea mea, iar în final, cei mai slab pregătiți vor fi cei vizibili. Și mai de puțin folos.

...citește mai departe ↑

Satul muzeu Ciocănești, Muzeul Rădăcinilor, Cimitirul Vesel sau Despre omul creator și urmașii săi

Ciocanesti-muzeu-0943.jpg

Călătoria lunii septembrie prin nordul țării a continuat într-un mod neprogramat, ajutate fiind și de ploaia ce avea să ne ocupe două zile din cele șapte de concediu. În drumul spre satul maramureșean Săpânța aveam să descoperim cu încântare și răbdare lumea necunoscută a artei populare bucovinene. Totodată, realitatea satului românesc ne-a tot adus în minte proverbul „Omul sfințește locul”, la care aș adăuga: „locului sființit… urmași îi trebuie”.

...citește mai departe ↑

O duminică prin Bucegi, Cheile Horoabei și… bâlciul prăfuit

Bucegi-Valea-Horoabei-09w.jpg

Or fi ei Bucegii niște munți umblați și aparent, fără secrete, cu zone de bâlci (Piatra Arsă, Padina, Babele), cu trasee alergate la concursuri montane (Valea Jepilor, Mălăiești, Valea Cerbului etc.), cu drumeți pregătiți sau cu incredibile apariții bipede pe poteci, cu alpiniști și mtb-iști, or fi ei Bucegii blamați și iubiți, plini de gunoaie sau plini de sălbăticie, dar sunt munți în toată puterea cuvântului și e imposibil să nu găsești un cotlon pe sufletul tău.

Am mers de foarte multe ori în Bucegi și tot mai am trasee marcate nestrăbătute, că pentru cele nemarcate și de alpinism nu mi-ar ajunge o viață nici dacă aș fi croită să le parcurg. De data aceasta a venit rândul Canionului Horoabei de pe Valea omonimă, traseu amenajat în ultimii ani, deși nemarcat, și care a tot fost străbătut în ultima vreme încât am hotărât cu Mike să încercăm și noi, incluzându-l în tura noastră de duminică, una voită a fi de alergare.

...citește mai departe ↑

Cum se cade, omul cumsecade

Trenul Regiotrans sosește în gara Zărnești și locomotiva se uită spre Crai. Șina continuă într-o ușoară curbă, dar capătul de linie e subînțeles și scot aparatul să imortalizez cadrul, pe cât de banal și de repetabil, pe atât de simbolic în felul său. Controlorul mă abordează prin surprindere și recunosc că tresar intuind un „nu aveți voie să faceți poze”…

...citește mai departe ↑

De vorbă cu un ultramaratonist, Kalman și 100 Miles of Istria

Ambrus-Kalman-alergare

Pe Kalman Ambrus l-am cunoscut într-o plimbare pe schiuri de tură la Straja și l-am revăzut la concursul Postăvaru Night. Este unul dintre noi, cei mulți, cum obișnuiesc să afirm, incluzându-mă, despre sportivii amatori prezenți pe la tot felul de competiții și care formează în definitiv baza lor. Mai mult de atât nu am nevoie să cunosc, cred în ideea de comunitate a alergătorilor montani și mai cred că vom crește cu adevărat doar sprijinindu-ne unii pe alții.

De curând am aflat de pe facebook că va participa luna aceasta la un ultramaraton, Istria 100 mile, alături de alți doi arădeni. Spre rușinea mea am rămas cu impresia că este vorba de 100 kilometri, iar ultramaratoane montane în jurul acestei distanțe avem și noi în România, e vorba însă de 100 de mile și, deși matematic ar însemna ~160km, distanța oficială este de 172km, 7000+ diferența de nivel și un timp limită de 48 ore.

...citește mai departe ↑