O toxină numită om

Bruce-Peninsula-40_w.jpg

Simțurile îți spun pe toate vocile de care dispun că umanul continuă să se năruie din clipa în care s-a conștientizat. Încerci să le ignori și nu poți, informația ți-a pătruns în minte, în gânduri, în celule. Informația e toxică, omul devine toxic. Unul altuia ne suntem toxine, prea rar ne suntem leac, prea rar ne gândim la epurare reciprocă, ne amăgim cu auto epurarea. Și ne considerăm superiori, evoluați, inteligenți.

...citește mai departe ↑

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei: adevărul, singura revoluție

 Sighet-Memorial-Comunism-07-rw.jpg

„Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”

Ana Blandiana, fondatoare alături de Romulus Rusan a Memorialului

Când vine vorba de Victimele Comunismului trebuie să existe cuvinte.
Am plecat de la Memorialul din Sighet cu sufletul împietrit, cu mintea răvășită. Părinții mei se nășteau în anii 50 într-o Românie încarcerată, a elitelor umilite, a oamenilor harnici exterminați, a oamenilor drepți îngenunchiați. Ce așteptări să mai ai de la omul nou, dacă cei buni, cei cu valori și principii au fost reduși la tăcere prin moarte sau prin pecetluirea buzelor cu frică??!

...citește mai departe ↑

Dacă vrei să fii altfel

Vrei să fii altfel, să te opui sistemului? Atunci:
Fii politicos!
Plătește-ți călătoria!
Folosește scările rulante corect: staționează pe dreapta, mergi pe stânga!
Traversează pe verde, uită-te pe unde mergi, nu în smartphone!

Și lista continuă. Rebelii, prin definiție, sunt în minoritate… Iar întoarcerea la normalitate e un act de rebeliune. Dar ca să te întorci, trebuie să fi fost deja acolo…

...citește mai departe ↑

Deschide Poarta și Intră-n Peisaj I. Un gând despre turismul rural montan și un proiect care îmi place

Fundata-CEM-MihaiB-5.jpg
Ținut cu fânețe și odăi, foto: Mihai Benea, www.cem.ro

Încotro? Cât vezi cu ochii e o lume pe care o știi fugar de prin pozele de pe internet, dar la fața locului ești de-a dreptul străin, neputincios, copleșit de complexitatea peisajului, aici drumul n-are nume de stradă ca în oraș, îți amintești de unde ai venit și n-ai nici o idee unde duce, ești captiv la poarta cu numele pensiunii.

...citește mai departe ↑

[pagini de jurnal] în care nu vând nimic

Frustrarea mea în mai puține cuvinte: cei care chiar știu și au experiență se retrag în fața celor care se pricep mai puțin la fapte, dar mai bine la marketing. Așa cum eu mă simt inhibată de superficialitatea unora, cu siguranță alții mai evoluați se simt inhibați de superficialitatea mea, iar în final, cei mai slab pregătiți vor fi cei vizibili. Și mai de puțin folos.

...citește mai departe ↑

Satul muzeu Ciocănești, Muzeul Rădăcinilor, Cimitirul Vesel sau Despre omul creator și urmașii săi

Ciocanesti-muzeu-0943.jpg

Călătoria lunii septembrie prin nordul țării a continuat într-un mod neprogramat, ajutate fiind și de ploaia ce avea să ne ocupe două zile din cele șapte de concediu. În drumul spre satul maramureșean Săpânța aveam să descoperim cu încântare și răbdare lumea necunoscută a artei populare bucovinene. Totodată, realitatea satului românesc ne-a tot adus în minte proverbul „Omul sfințește locul”, la care aș adăuga: „locului sființit… urmași îi trebuie”.

...citește mai departe ↑