Stelele gorjene din nopțile Crăciunului


Mă sună soră-mea că vrea să-i trimit stelele. Nu cele de pe cer, ci colindele pentru nopțile de Ajun și de Crăciun. Băieții ei – nepoții mei, merg cu steaua și, obiceiul deși străbun, e dedat uitării mai lesne decât ne dorim. Acum câțiva ani am scris un articol pentru un ziar românesc din Canada și, din fericire, am cules stelele de la consătean. Cu ele salvate pe calculator le pot da acum mai departe de câte ori mi se cer. Le pun și pe blog, căci le doresc viață lungă, măcar cât vom trăi cei ce le-am ascultat cândva.

...citește mai departe ↑

De ce nu scriu articole de munte de genul 5 motive ca să, 7 sfaturi pentru, 11 mituri, n greșeli

Nu știu dacă blogul meu e unul „de munte”, dar pentru cei ce caută trasee și ajung pe-aici, poate fi considerat unul. Să zicem că am suficiente drumeții la activ cât să grupez idei și să public săptămânal câte un articol ca în titlul de mai sus. La câte jurnale am scris și la câte subiecte ating prin ele, sigur n-aș duce lipsă de conținut.

...citește mai departe ↑

Nevoia de ie

ziua-universala-iei-ie-veche-rwr
Dar ce putem face din drag de ie pentru ie?!? Să nu cumpărăm chinezării, să facem diferența între autentic și artizanat, să creștem copiii într-o relație cât mai naturală cu portul popular, să purtăm ie și dacă ne vine timpul să coasem ie, să prețuim ce mai avem de la ăi bătrâni și să nu fim egoiști: portului popular nu îi mai folosește întunericul.

...citește mai departe ↑

Viitorul se fură întotdeauna azi

decor de iarna minimalist-w
Citesc zilele acestea cărțile unui supraviețuitor al terorii comunismului: Florin Constantin Pavlovici – „Viscolul și Păianjenul”, „Tortura, pe înțelesul tuturor”.
Deloc întâmplătoare găsesc asocierea maternității cu lectura mărturiilor din închisorile comuniste, ci dimpotrivă, când e mai potrivit să conștientizezi din ce fel de popor faci parte dacă nu atunci când crești un exponent al lui?!?

...citește mai departe ↑

Suicidul, din păcate, subiect tabu

Romania-04w.jpg

Scriu aceste rânduri în memoria învățătoarei mele, una dintre cele trei avute la școala primară de la țară.
Scriu aceste rânduri pentru că la moartea timpurie a cuiva din sat se umple facebook-ul de regrete, dar de data aceasta a fost liniște. O liniște menită să acopere, să treacă cu vederea, o liniște care ascunde freamăt solitar în mințile consătenilor, căci fiecare pentru el judecă și analizează, iar asta nu e bine. Nu când e vorba de sinucidere.

...citește mai departe ↑