Rareori, de sub palaria cu borul larg si lin ondulat, vantul reusea sa scoata suvite blonde prinse cu grija intr-un coc ce-i completa profilul si care nu lasa sa se ghiceasca intocmai care e varsta femeii ce-si petrecuse intreaga dupa-amiaza pe veranda, citind. Atunci mana ei se ridica dansand parca, cu o gratie neobisnuita si prindea suvita, iar miscarea se prelungea fara graba pana cand mana inconjura gatul pierzandu-se pentru o clipa sub marginile palariei ca mai apoi sa revina linistita deasupra cartii.
Copilul privea vrajit din spatele draperiilor grele si arse de soarele fierbinte al sudului spre balconul vecin si spre femeia pe care o gasea altfel decat orice alta femeie, mai ales decat propria mama, spre patul careia mai arunca din cand in cand cate un ochi asteptand sa-si termine zilnicul si lungul somn de dupa-amiaza. De cateva saptamani de cand sosisera aici, femeia isi adormea copilul, copilul se prefacea ca adoarme ca mai apoi sa se ridice tiptil si sa le vegheze de langa fereastra pe cele doua femei intre care iata, se simtea si captiv si captivat in acelasi timp. Una dormea, cealalta citea, iar el putea sa le urmareasca si sa le analizeze gesturile cu o rabdare infinita. Cateodata i se parea ca paginile cartii sunt inghetate, ca raman aceleasi si ca degetele femeii rasfoiesc la un interval de timp aleatoriu file invizibile, dar ale caror randuri o fac pesemne sa tresara din cand in cand.
I se parea total nepotrivit ca un copil de sapte ani, ce urmeaza sa frecventeaze scoala sa mai trebuiasca sa doarma dupa-amiaza ca un tanc de cinci ani. Mama nu vedea diferenta si el nu putea intelege una ca asta, dar se prefacea de dragul ei si mai ales pentru ca somnul ei profund ii oferea aceste clipe unice in care putea sa-si imagineze in liniste dialoguri nesfarsite cu tot felul de personaje ce nu semanau nicicarei fiinte de pe pamant. Oricum stia ca toate acestea se vor sfarsi curand, cand va invata sa citeasca si va putea si el sa se cufunde ore in sir in acest tip de neclintire, iar mama nu-l va mai adormi fortat sub pretextul ca lectura il va tine la fel de linistit langa ea.
Parea tanara, parea batrana, semana cand cu o fetita mai mare pe care-o cunostea, cand cu bunica, dar modul cum tinea cartea nu-l mai remarcase la nimeni. Degetele ii erau usor arcuite de-alungul copertii, privirea pierduta in adancul dintre file, insa cel mai mult ii placea neclintirea ei ce putea dura minute in sir, ba chiar ore daca ar fi ignorat invaluirile razlete ale brizei.
In curand mama se va trezi, iar el ii va spune ca de-abia ce-a deschis ochii si e pregatit pentru o lunga plimbare pe faleza, chiar pentru mai multe ture, caci auzise soptindu-se la masa alaturata de la restaurant ca si misterioasa lui vecina de apartament isi face deseori aparitia pe faleza si chiar la ore destul de inaintate in noapte.
***
Se cunoscusera cu multi ani in urma pe o plaja. Ea atipise pe sezlong sub umbra racoroasa a acoperisului de stuf si mila insotitorilor o lasase sa doarma mai departe. El reamenaja plaja ramasa pustie la orele amiezii. S-a simtit de-a dreptul impresionat de fatuca ce dormea senina si s-a tot invartit prin preajma facandu-se ca strange gunoaie inexistente si ca aseaza la nesfarsit sezlonguri dupa reguli ce trebuiau reinventate. Cand s-a trezit, l-a suprins privind-o si i-a suras. Au vorbit. Ea trebuia sa plece, o asteptau. El trebuia sa-si continue munca sub privirea unui sef agitat. Si s-au intalnit apoi in fiecare zi.
Vestea plecarii ei l-a intristat. Pana la vitrega ora mai era putina vreme. Ii promisese ca o va duce la turnul acela cu ceas, ca vor alerga pe stradutele intortocheate, pe scarile nesfarsite ce urca si coboara printre zidurile ametitor de albe si mai ales ca o va plimba pe sub aleea cu rodii. Ea s-a aratat insa rece si distanta, a indreptat mecanic mana catre vaporul ce se pregatea in port si apoi catre familia ce pazea un morman de bagaje. Se intelegea tot din privirea ei, dar el s-a apropiat totusi si i-a inmanat un pachet alb. Ia-o! i-a zis Sa o deschizi cu grija…
In anul urmator vaporul o aducea in acelasi port. Privirea ei cauta chipul fiecarui trecator si nu s-a oprit din cautari nici in zilele urmatoare. A mers in fiecare zi pe plaja unde se intalnisera, dar totul se schimbase. Si nisipul era altul. Intr-o zi a recunoscut pe cineva si a intrebat. Chipul omului se intrista vadit pe masura ce-i povestea cum nefericitul se urcase pe puntea vaporului si cum, zarit fiind, se aruncase in apa. Nu era mult de inotat pana la mal, aici se inota inainte de a spune primul cuvant, dar locul era cunoscut pentru multimea de meduze ce-si luasera in stapanire un teritoriu pe care doar barcile si vapoarele il traversau spre deliciul turistilor. Capitanul nu facuse valva, doar nu era prima oara cand unul-altul se aventura pe ascuns pe puntea lui. Tragedia a umbrit insa sufletul plajei si acum si pe-al ei. A privit catre turnul cu ceas si a stiut ca ea niciodata nu va urca acolo.
***
Mama il tinea langa ceilalti copii. Construiau castele de nisip. Mai toate aveau deja turnulete si il enerva mai mult ca niciodata intrecerea asta stupida pe care parintii o alimentau. Unii ii sugerau ca nu poate lasa castelul asa, iar altii se ofereau sa ajute. In incapatanarea lui sustinea ca e gata si chiar mai mult, ca in felul acesta e mai rezistent in calea apei decat celelalte. In realitate cauta in lungul plajei pasii ei, ai femeii cu cartea si tresarea cand zarea o palarie asemanatoare sau o rochie vaporoasa cum doar ea putea avea. Daca ea ar fi fost acolo sigur ar fi apreciat castelul lui. Il facuse pentru ea. Il dedicase totusi mamei si mama ii zambise semn ca nu era suparata pe el pentru esecul de-a nu construi un castel maret cu multe turnuri si turnulete, cu santuri de aparare si punti si mai ales constructii interioare complicate.
Soarele a coborat peste munti, i-a acoperit cu o lumina rosie si marea fosforescenta il hipnotiza. Din port se auzea sirena unui vapor. Pleca. Maine si vaporul lui va pleca. Auzise ca nu va fi singur si asta il bucura. Femeia misterioasa, despre care se vorbea in soapta la fiecare masa si despre care retinuse cateva cuvinte noi ca obsesie, depresie, psihic si pe care le banuia ca fiind de rau, va fi si ea pe vapor. Se zicea ca boala o va opri sa mai revina pe insula. Mama il certa ca trage cu urechea si el se aseza aparent linistit si detasat.
Facuse totusi castelul pentru ea si ar fi vrut sa i-l daruiasca. A parasit plaja privind in urma din cand in cand. Noaptea se lasa, faleza era aglomerata, chipuri si siluete se perindau unele agitate, altele visatoare, dar nici unul nu era cel cautat. Si-a facut un plan si i-a cerut voie mamei sa se retraga mai curand la somn. A urcat in viteza scarile, a batut la usa fara sa gandeasca, fara sa se teama si din semiintuneric silueta infasurata in halat l-a privit bland. Ti-am facut un castel de nisip! E pe plaja! E fara turnulete, cu un singur turn mare, dar neterminat inca si de unde se poate evada pe o singura punte…
Apoi a fugit cum numai el stia sa o faca ascunzandu-se indaratul unor ziduri si cand usa s-a inchis a iesit din ascunzatoare si s-a furisat in camera sa. Mama a intrat, el si-a oprit bataile inimii pentru o secunda cat sa simuleze linistea ca mai apoi sa se bata cu propriile ganduri prin intuneric.
A vazut-o facandu-i cu mana de la balcon si s-a imbujorat tot. Semnul il chema fara indoiala, dar nu voia sa fie vazut in timp ce urca. I se parea ca orice posibil chicot il face sa se intoarca, ba chiar sa o rupa la fuga. Cand a ajuns in dreptul usii, ea il astepta deja. Prin intredeschiderea usii se zareau franturi dintr-o camera pe care n-o va vedea niciodata cu adevarat, al carei parfum nu-l va respira si prin ale carei ascunzisuri si umbre nu va cauta niciodata. A carei usa se va inchide pentru totdeauna si pentru el si pentru ea. Ea ii zambea si el se gandea ca ii va intinde poate o bomboana, asa cum faceau matusile lui de fiecare data cand isi sfarsea vizita duminicala. Mainile ei i-au intins insa cartea, Ia-o! i-a zis, Sa o deschizi cu grija…
N-a stiut daca a zis macar multumesc si ani au trecut analizand in fel si chip reactia lui de-atunci, ba chiar si-a pus toata adolescenta la bataie in cautarea unei prezente feminine care sa i se apropie acelei fapturi pe care o vazuse intrand in viata lui asemeni unei sirene iesind din mare.
A citit cartea de zeci de ori neterminand-o insa niciodata. Mereu s-a oprit la capitolul 23 – Plaja – anuntat de o pagina ingalbenita ce separa partea intens rasfoita a cartii de una ramasa aproape intacta. Se oprea, mirosea parfumul imaginar al petalelor presate de magnolie pe care le descoperea cu aceeasi emotie de fiecare data si o inchidea la loc ca si cum ritualul tocmai se sfarsise.
