Îşi numără volumele de poezii: 18. Dintr-o dată i se părură multe tare, prea multe, sunt un poet prolific şi atât, îşi zise, cu o singură carte bine scrisă aş fi putut rămâne cu uşurinţă în memoria oamenilor, iar ei n-ar fi încetat să se întrebe câte alte capodopere aş fi putut crea. Aşa, optâşpe volume e la mintea cocoşului pentru oricine: a scris tot ce putea scrie şi asta nu e o frază cu care un poet să obţină nemurirea.
Îl încolţi o idee, năstruşnică, dar pe care o puse imediat în practică. Se legă la ochi şi începu să scrie aşa, pe orbeşte. Chinul însă începu abia după. După o vreme trebui să schimbe foaia, să se ridice de la birou, să-şi umple un pahar cu apă. Îşi petrecu ziua bâjbâind din colţ în colţ în speranţa că noua experienţă va schimba ceva radical în viziunea asupra lumii. Cu greu reuşea să se mai întoarcă la birou, la foile sale, să găsească pixul, să nu se loveasă prea tare de toate cele care îi ieşeau în cale, dar reuşi să pună să pună la punct un set de reguli. Astfel că, 1. paginile scrise – însuşi esenţa experimentului – trebuiau să fie puse imediat în colţul superior drept al mesei, 2. scria mare, maxim zece versuri şi niciodată faţă-verso, 3. pixul era asezat în buzunarul pijamalei de fiecare dată când se oprea din scris, 4. să mănânce o singură dată pe zi şi tot aşa.
Când simţi că-l ia somnul bănui că e noapte deja. Se bucură că sticla de whiskey e la îndemână, simţea că merită un premiu după o primă zi dusă la capăt cu bine. Extrem de încântat de idee avea şi ceva îndoieli, de multe ori simţise nevoia să se elibereze de eşarfa ce-i lega ochii şi să termine cu şarada asta. Falsul întuneric nu-l oprise însă din scris şi el îşi dorea cumva, contrariul.
Toată minunea ţinu o săptămână întreagă. Cum s-a descurcat numai el ştie. Pe final oboseala îl cuprinse straşnic, dar rezistă până când termină toate proviziile: mâncarea, whiskey-ul, foile. Când desfăcu eşarfa, ochii şi tâmplele durură relaxându-se. Apoi se repezi la teancul de foi de pe birou. Descoperi că pixul încetase a mai scrie încă de la primele pagini. Urmele adânci şi albe îi umeziră ochii.
Epilog. În aceeaşi seară, poetul se aşeză din nou la masa de scris.