Aproape un an întreg a durat până când stiva a devenit una consistentă. Apoi au venit ei și au început distribuția. A fost greu să fie desfăcute atâtea file, dar trebuia făcută economie. Câte patru mâini înnegrite de cerneală țineau rândurile lipite de perete. Au folosit clei de oase bine întins cu bidineaua. Tineretul a devenit una cu betonul și mai apoi, cu lipiciul tapetului. După 21 de ani șpaclul s-a declarat învins și amână marea dezlipire. Tapetul meu cel galben încă respiră a istorie…
drag de munte, flori de câmp, jurnal pentru mai târziu
Frumos spus! Succes! 🙂
Nici nu se cunoaste ca e debut !
Ma bucur sa te vad printre PAutori. 🙂
Am ajuns si eu din intamplare sau nu (de fapt manata indirect de blogul tau) sa citesc de pe net cateva cuvinte despre Proza arhiscurta, si cand ma loveste inspiratia o sa incerc si eu ceva in zona…mi se pare provocator sa spui o poveste in 500 de cuvinte…desi se poate si in mai putine, vezi haiku, dar acolo deja e multa interpretare si filozofie la mijloc…
@Mike: 500 de caractere, cu tot cu spatii 😀 E destul de strans compozitia , dar sunt si cazuri cand tot ce vrei a spune e o fraza si devinde destul de greu sa aduci completari fara sa-i distrugi armonia simplitatii 😀