Zi sangeroasa, cadavre vii desfacute-n bucati ce continua sa vorbeasca, sa simta, culori imaginate prin frigul unei toamne isterice, pasi cadentati si siguri de picioare torturate pe tocuri. Rar ma inalt si altfel.
Povestile carnale si fara ocol ale lui Vian imi cotrobaie prin minte pe langa suficientza unei desfasurare de cadre numita film bun in care sangele e rosu pur si moartea e simpla si pura. Si s-a facut noapte.
Vii, spre mine, in fata mea. Ma uit la tine drept, cu insistenta, te disec, te patrund. Si tu, te intrebi poate sau nu te intrebi. Cine stie? Ne ajungem, iti spune adancul ochilor mei furiosi ca nu are sens sa te mai intrebi nimic. Trecem mai departe si ne indepartam, dar asta doar tu stii caci pasii mei rasuna mai tare decat ai tai.
A fost doar un test, ce stii tu?!? Vad undeva la mai putin de trei metri. Nici macar nu te-am vazut, dar tu te-ai si intrebat deja. Schimb simtul. Semafoare rosii. Si-l mai schimb o data. Brutaria! Cumpar o paine floare, calda si floare.
Mai am doar sa urc. Sa ma invelesc. Si sa astept sa-mi fie frig.
Aproape macabru… dar de ce? Nu înţeleg…
Numai bine.
Frigul e macabru. Frigul din Orasul asta.
Cel de la munte ma mangaie…
hihi… de ieri am introdus polarul in costumatia de serviciu, care e mereu pregatit pt munte( intr-un buzunar manusile si-ntr-unul fesul)… Ce bune au fost pe frigul de aseara.. 😀
Asa ca: ce zi sangeroasa? ce cadavre vii desfacute-n bucati? Polarul care mi-a tinut de cald in Buila, Parang, Baiului, Bucegi, Ciucas, Fagaras… M-a mangaiat si mi-a facut ziua buna… Sic! 😛