Plouase. Mergeam repede ocolind bălţile, dar nu pentru a-mi proteja tenişii şi pentru a crea acel dinamism de care simţeam că am nevoie prin reacţiile de ultim moment. Într-o întrecere oarbă cu mine şi cu timpul, căutam acel gând care să deschidă porţile vreunui scenariu ca de film în care să pot dubla la nesfârşit scenele mai puţin reuşite, iar în final, să ies din rol ca dintr-o bucată de viaţă trăită.
Un parfum puternic de tei m-a atins ca o aripă, am simţit o arsură puternică şi rana mă cuprinsese cu totul. Îmi aminteam parcă toate lunile lui mai şi toţi teii deodată. De fapt, nu doar îmi aminteam, veniseră prin timp şi se suprapuneau peste mine, fără milă. Am vrut să ţip: ce vreţi de la mine? dar mă cuprinsese ruşinea.
În timpul ăsta, viaţa mergea nestingherită pe celălalt trotuar, cu teii deasupra-i. Am tânjit pentru o clipă la şansa ei, dar ar fi fost mult prea simplu să traversez…
foarte frumos PA, Claudia. felicitări și o zi bună.
[…] foarte frumos PA. Emotionant, as spune!
@Bogdan: multumesc, o zi frumoasa si tie!
@Claudiu: multumesc pentru comentariu, raman datoare! Si mie mi s-a parut ceva suspect… dar goana si locul in care am scris ma scuza putin :”>
Ai fi putut traversa complicat. Puteai vedea zebra, ii luai un interviu si fugeai, insa nu peste ea. Undeva mai alaturi, dupa ce te asigurai ca nu-i vreo masina de politie. Ai fi traversat printre masini claxonande, peste linii de tramvai si refugii, printre baltile care ti-ar fi mancat degetele de la picioare. Ai fi avut batai de inima din ce in ce mai puternice. Si cand ai fi ajuns pe trotuarul celalalt, ai fi descoperit ca inspirasei tot parfumul de tei ca sa-ti alimentezi bataile inimii. Despre viata, nu stiu ce sa zic. Sa fi traversat ea pe la trecere? Poate ca totusi ai fi gasit-o la umbra.
Superb. Pe mine intotdeauna ma faci sa ma simt martor.
@Alina: calea usoara nu e una din caile mele preferate. Cat o mai tine aceasta sfidare (sau mandrie!), nu stiu….
Stiu, Claudia. Subscriu si eu la afirmatia ta. De-asta ti-am propus sa fi traversat in modul complicat. Frumusetea, la final, e ca spre deosebire de simplul traversat, dupa care stiai la ce sa te astepti, ramaneai surprinsa de ce aveai sa gasesti pe celalalt trotuar. 😛
La cum se circula in Romania bine ca nu ai traversat, sigur te lovea un idiot cu masina 🙂
@Mircea: nu se stie niciodata cand un lucru aparent rau inseamna startul pentru o viata mai buna…
Cu aprecierea simbolica ,asupra postului,PA-ului, nu-i vad oportunitatea.
Un moft, o moda.Nu este decat un capriciu inutil, de a trece de la chiloti normali, la chiloti snur, sau de la pantofi comozi si eleganti, la saboti de lemn(s-a incercat parca o moda, dar s-a revenit la normalitate).
Pretaluitori de ocazie apar mereu.
Stiu ca esti, din chiar spusele tale, o exploziva, si-mi voi atrage suflul incins al maniei tale, dar intrucat te vad si cu alti ochi, o accept!
Madi si Onu Blog
@Madi&Onu: Dragii mei, un feedback este un feedback, iar o intuitie bine plasata e de apreciat dincolo de orgoliile personale.
Stiu cum am inceput a scrie acest… „pa”, n-am vrut sa fie un PA, i-am spus asa pana la urma doar din nevoia de a-mi incadra o stare in ceva si de a-mi creea impresia ca detin controlul sau mai bine zis, ca am scris si am „descarcat” problema undeva…
Parfumul de tei a existat insa. Si invidia pentru cei ce au o viata… (mai) simpla.
Ai dreptate MeetTheSun. Un intelept a spus ca raspunsul la toate intrebarile le da timpul, deci nu ramane decat sa incerci, cu timpul vei sti daca e bine sau rau