Luella e personajul meu ştrengar. Ea are voie să spună şi să facă ce vrea. Ea are voie să se joace, să încalce reguli, să îndrăznească. Eu sunt cea cu pretenţii mature şi responsabile care o trage mai mereu de mânecă “hai măă Luellaaa, iar mă bagi în belele!” şi ea râde şi râde şi râde…
Ştii ce mi-a zis într-o zi??! “Joacă-te de-a mine. Să fii şi tu prinţesă!” Şi i-am dat mâna, apoi am închis ochii cum mi-a cerut. Am simţit cum mă poartă şi cum, hipnotic, lumea mi se aşterne la picioare. Nu m-aş fi trezit de bună voie prea curând dacă nu ţipa unul la mine “cine dracu’ te-a învăţat să treci strada cu ochii închişi??!”