Doua la zece mii

Nu, nu sunt prajite si nici din acelea combinate cu tutun. Nici vorba de rabdarile care trec marea sau dintr-acelea pe care nu le mai ingaduie inima sau pamantul. Nu sunt rabdari din care sa fii scos sau pe care sa le pierzi. Rabdarile astea sunt cele mai ieftine, mai putin aratoase, mai fara pretentii. De dimineata pana seara zac intinse, de-atata anemie, pe o taraba in targ. Se dau doua la zece mii, dar doar cui intreaba, fara strigare si fara negociere.

Vanzatorul e Timpul, tarabele-s multe.

_______________________
Proza Arhiscurta ~ text de 500 de caractere… fix.

1 Comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *