Copilul era cuminte, mărul era roşu. Mama îl spălase pe copil pe mânuţe, mama spălase mărul. Plecaţi la pădure, nedespărţiţi, mărul a fost scăpat de multe ori pe jos. Apoi, mărul a devenit tentant şi s-a lăsat încolţit. Mărul cel roşu era mare, dinţişorii mici. Era greu să înceapă de undeva anume.
După o vreme, mărul era ros de jur împrejur. Copilul aproape sătul şi obosit. Când ochii celor mari l-au scăpat din observaţie, mărul a fost făcut dispărut în întunericul pădurii. N-am prins decât cu coada ochiului mânuţa ce se ştergea de pantalonaşii curaţi. Încă.
Simpatic…
Cat de expresiva este fotografia, nu mai avea nicio nevoie de cuvinte, dar se imbina perfect cu povestea ta.
@Nico: am si portrete, cateva foarte faine, dar e vorba de chipul unui copil si astepta sa creasca mare sa-l intreb daca imi da voie sa-i pun fotografia 😀
@Irina: povestea adevarata de-altfel si intr-adevar foarte simpatica… cum urca el cu manutele sprijinite pe genunchi si cum invartea marul cautand primul loc numai bun de infipt dintisorii 🙂
„Copilul era cuminte, mărul era roşu…”
M-a distrat inversiunea, la culme:
,,Copilul era roşu, mărul era cuminte… ,,
Frumos PA. Felicitări ,,nasico”… sau ,,nănuţo”!
Initial voiam sa scriu ceva de genul: copilul era cuminte, marul era mar, dar copilul chiar era cuminte si marul chiar rosu, nu era nimic mai simplu si mai clar de-atat.
Naşică sunt, mai pe scurt „naşa” si sper sa fiu un parinte spiritual pe masura…
frumoasa imaginea, iar povestea e pe masura imaginii
Este un PA bine scris, asta înainte de toate. Copilăria tuturor seamănă cu un măr, din punctul meu de vedere. Tăvălit de foarte multe ori prin ţărână – dar poate că acesta era tot farmecul…
Foarte expresiva povestea ta. Vezi ca ai o leapsa. 🙂
@shaman: ehee, de cand nu m-am mai uitat pe la keywords! Eram chiar fericita ultima data ca numarul cautarilor haioase a scazut 😀